• „Dacă nu se stagneazăvânzarea către străini, cred că ne cumpără cu totul“, spune fermierul Constantin Cristea din Ziduri
„Noi nu ne vindem țara!“. O dăm la hectar. Iar copiilor noștri le lăsăm moștenire doar drumul spre supermarketurile pline cu cartofi aduși din Egipt, ceapă din Franța, roșii din Spania și mere poloneze.
În România, nu există informații statistice oficiale despre terenurile agricole deținute de străini dar, conform datelor ce provin din diverse surse, „până la 10% din suprafața agricolă este acum în mâinile investitorilor din afara UE, iar 20-30% este controlată de investitori din UE“, informează un studiu realizat de „Transnational Institute“ din Amsterdam, prezentat recent în Parlamentul European, la Bruxelles.
Pământul Buzăului, vândut de danezi fermierilor locali
În vreme ce multe state membre UE au interzis vânzarea terenurilor agricole către cetățenii străini, România se tot răsucește și nu găsește o formulă clară de a stopa înstrăinarea pământului. Unele voci din sectorul agricol au atras atenția că este vorba de un atentat la siguranța națională. Jalonând cu responsabilitatea, Guvernul anunță că va lua în calcul o „înăsprire“ a condițiilor de vânzare a pământului. Nimic nu-i oprește pe investitori să cumpere la metru pătrat pământul de calitate superioară din județul Buzău. La nivel oficial, nimeni nu știe cât teren a ajuns în patrimoniul străinilor, pentru că se lucrează prin interpuși, firme offshore sau societățile locale sunt doar cu numele, ele fiind controlate de investitori externi.
Fenomenul înstrăinării terenurilor agricole a luat amploare în ultimii ani. Peste această realitate, permisă odată cu eliminarea restricției impuse străinilor de a cumpăra terenuri în România, se suprapune cea binecunoscută de factorul politic: imposibilitatea practică a țăranilor români de a-și cumpăra terenuri agricole și a pune bazele unor asociații agricole rentabile. Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan le dă dreptul sătenilor, în virtutea dreptului de preemțiune, să poată cumpăra bucata de pământ din vecinătate scoasă la vânzare. Dar rămâne doar cu dreptul pe hârtie. Banii îi ajung doar pentru butelie, lemne de iarnă, plata cheltuielilor lunare de gospodărire și creșterea în regim de autoconsum a animalelor și orătăniilor.
În județul nostru, terenurile agricole renumite pentru fertilitatea lor nu au fost ocolite de cumpărătorii străini, existând firme cu investitori danezi, italieni, olandezi, francezi, germani, spanioli, unguri sau israelieni care dețin suprafețe importante de terenuri în județ. Suprafete importante de terenuri deținute de străini sunt în comunele Cochirleanca, Padina, Rusețu, Amaru, Movila Banului, Mihăilești, Florica, Merei, Poșta Câlnău, Vadu Pașii, Racovițeni, Zărnești, Ziduri, Valea Râmnicului, Balta Albă și în orașul Pogoanele.
Sau cel puțin dețineau. Acum patru ani, compania daneză care deținea teren în zona Rm. Sărat a vândut terenul arabil la un preț de patru ori mai mare decât l-a cumpărat în 2008. Dovadă că străinii nici nu au fost interesați să facă agricultură în România ci doar au urmărit profitul, lăsând în urmă pământul pârloagă. L-au cumpărat ieftin înainte ca România să adere la UE și l-au vândut scump fermierilor români patru ani mai târziu.
„Dacă nu se stagnează vânzarea către străini, cred că ne cumpără cu totul“, a declarat jurnaliștilor emisiunii „În premieră“ de la Antena 3, buzoianul Constantin Cristea, care deține în zona Ziduri o fermă de 3000 de hectare și are 100 de angajați. Acum patru ani s-a zbătut și a reușit să răscumpere 300 de hectare de teren de la o companie daneză. Atunci a descoperit că străinii nici nu erau interesați de agricultură ci de profit. A plătit 2000 de euro/ha, în condițiile în care danezii dăduseră în jur de 500 de euro pe un hectar de pământ în zonă în 2008.
Cum au reușit aceste companii să intre în posesia unor suprafețe întinse din județul nostru, nu se știe, însă cu siguranță că factorii locali de decizie nu sunt străini. Așa s-a ajuns ca pentru o sumă de nimic, țăranii, fără carte mulți dintre ei, au fost luați „cu arcanul“ și duși grămadă la notar. Cât de importantă era acea tranzacție, n-a înțeles niciunul probabil din moment ce multe documente erau semnate cu degetul. Așa s-a vândut pământul județulu, cu degetul pe contractul de vânzare-cumpărare a terenurilor. Interesante sunt încrengăturile în care sunt prinși așa-zișii investitori. Potrivit jurnaliștilor emisiunii „În premieră“ de la Antena 3, care au dezbătut pe larg subiectul într-o ediție recentă, cel care a cumpărat teren în județul Buzău este partener de afaceri cu un alt danez anchetat acum penal în România sub auzația că ar fi tăiat ilegal păduri pentru a vinde lemnul austriecilor de la Holzindustrie Schweighofer, firmă acuzată de defrișări ilegale.
Investițiile străine NU creează și locuri de muncă
Deși se spune că investițiile străine creează locuri de muncă, în cazul investițiilor în terenuri agricole, teoria aceasta e o utopie, arată studiul realizat de „Transnational Institute“.
Dorința marilor holdinguri de a acapara cât mai mult teren agricol duce la dispariția fermierilor mici și mijlocii, la reducerea numărului de locuri de muncă, dar, mai ales, la diminuarea suveranității alimentare a țării. În plus, studiul realizat de „Transnational Institute“ arată că, de multe ori, activitatea acestor „investitori“ poate reprezenta o sursă de poluare pentru oamenii din zona respectivă.
Un calcul strict teoretic arată că fiecărui român îi revine un hectar din suprafața acestei țări. În ultima vreme, însă, acest calcul nu mai este valabil. 4,5 milioane de români nu prea mai au pe ce sta. Hectarul lor s-a dat. Aproape 20% din România, o suprafață cât Moldova, nu ne mai aparține. Am vândut-o sau am arendat-o la străini. Din China până în Danemarca și din SUA până în Liban, foarte multă lume este suspect de interesată de pământul nostru, pe care îl cumpără cu ușurință și, uneori, prin corupție și minciună. Oficialii noștri spun că nu au ce face, că sunt obligați de UE. Este o minciună. Nu ne obligă nimeni. Ca dovadă, am și rămas ultima țară de pe continent care își dă teritoriul fără restricții.