În dorința de a repune lucrurile în matca lor firească, spre informarea corectă a opiniei publice și nu numai, vă rog să publicați acest text -drept la replică – în ziarul pe care cu onoare îl conduceți, ocazionat de apariția unui articol despre Teatrul „George Ciprian“, semnat de un angajat/colaborator al dvs., fost mașinist la teatru, devenit ad-hoc cronicar teatral.
Articolul despre care fac vorbire este bazat pe o superficială cunoaștere a stării de fapt de atunci și trunchiază, denaturează adevărul, promovând o imagine deformată a lucrurilor. Îl consider defăimător și, în același timp, ofensator la adresa mea și aștept corecțiile cuvenite din partea autorului acestuia. Este vorba, așadar, despre înființarea Teatrului „George Ciprian“. Nu am avut niciodată pretenția că eu am înființat această instituție. Că am contribuit și m-am implicat atât cât am putut la înființarea ei, da. Împreună cu colegii mei de atunci, consilieri ai Inspectoratului Județean de Cultură – Ionel Stănuță, Constantin Brăescu și Dumitru Dănăilă -, am desfășurat o adevărată muncă de „pionierat“ pentru realizarea acestui proiect. Pentru a da și mai multă importanță și consistență proiectului nostru, am organizat la Buzău, în 1993 (11-17 octombrie), Festivalul Național de Teatru Comic Scurt „Ion Băieșu“, care s-a bucurat de participarea a circa 20 de teatre profesioniste din țară și Republica Moldova (Teatrul Național ,,M. Eminescu“ din Chișinău și Teatrul Național „Vasile Alecsandri“ din Bălți). Pe lângă spectacolele de teatru, au avut loc și lansări de carte, saloane de grafică satirică, spectacole-lectură susținute de mari actori ai scenei românești, seminarii de dramaturgie și teatrologie, cu tema „Ion Băieșu“. Din juriul festivalului au făcut parte personalități, precum: Valentin Silvestru, Dumitru Solomon, Victor Parhon, Mihai Ispirescu și alții. Pe scurt, a fost un eveniment memorabil al acelor vremuri. Revenind la demersul nostru, am întocmit memoriul, expunerea de motive privind înființarea la Buzău a unei instituții teatrale profesioniste pe care am prezentat-o și am susținut-o în Consiliul Județean și care a fost aprobată. S-a aprobat, așadar, înființarea Teatrului „George Ciprian“, în subordinea Consiliului Județean, care asigura finanțarea cheltuielilor materiale și salariale și a Inspectoratului Județean pentru Cultură care punea la dispoziție baza materială necesară desfășurării activității acesteia (sală de spectacole, cabine, birouri, aparatura necesară, instalațiile de sonorizare, tehnici de scenă etc.)
Fac mențiunea că la vremea respectivă toate spațiile (clădirile în care funcționau instituțiile județene de cultură) aparțineau Inspectoratului Județean pentru Cultură și nu Consiliului Județean. Deci, eu („un funcționar mărunt“) nu aveam de ce să fac naveta Buzău-București, plimbând niște hârtii între Consiliul Județean și Ministerul Culturii. Apoi s-a trecut la problemele organizatorice care țineau de finanțarea propriu-zisă a noii instituții. S-au organizat concursuri pentru ocuparea posturilor tehnice și administrative prevăzute în organigramă, a fost numit un director adjunct interimar și, abia mai târziu, a fost solicitat actorul și dramaturgul Paul Joachim să preia conducerea teatrului. Ceea ce s-a și întâmplat, aceasta fiind o propunere inspirată și susținută de forurile culturale buzoiene, care au contribuit esențial la apariția unei noi instituții în Buzău.
Nu am negat niciodată aportul Instituției Prefectului și al domnului Aurel Gubandru sau al Consiliului Județean și președintelui acestuia, Viorel Constantinescu, care au sprijinit în totalitate acest proiect. Dimpotrivă. Nici pe cel al domnului Valentin Silvestru, care ne-a consiliat cu competență și prietenie în realizarea mai multor proiecte culturale, de-a lungul anilor. Cam așa stau lucrurile și nicidecum altfel. Nu înțeleg cum unii, în totală necunoștință de cauză, își permit să împroaște cu noroi, denaturând și viciind adevărul. Păcat! Sper, totuși, că-și vor reveni. Oare când? Vă mulțumesc.
Prof. Lazăr Isvoranu,
Consilier teritorial șef al Inspectoratului Județean pentru Cultură (la vremea aceea)