Salvarea fotbalului buzoian ține, mai degrabă, de depășirea orgoliilor personale, decât de griji financiare și administrative.
Gloria Buzău a fost retrogradată, potrivit regulamentelor în vigoare, în ultimul eșalon al fotbalului românesc, o dată cu înștiințarea Federației Române de Fotbal de către lichidatorul judiciar Eva Cont IPURL că gruparea din Crâng nu se poate prezenta la „dubla“ pentru menținerea în liga secundă. Buzoienii au acumulat astfel trei neprezentări, iar potrivit Regulamentului de Organizare al Activității Fotbalistice era nevoie doar de două pentru ca jucătorii Gloriei să facă cunoștiință cu tăpșanele ultimei divizii. Cum s-a ajuns aici nu reprezintă subiectul rândurilor de față. Să faci autopsie pe un cadavru aflat în putrefacție de ani e ca și cum ai număra firele de iarbă cu o pereche de mănuși de box. Cert este că cei 45 de ani nu pot fi sterși cu buretele, nici desprinși din sufletele celor care au îmbrăcat tricoul roș-albastru și nici dezlipiți de pe retina suporterilor care au strigat măcar o dată-n viață: „Hai Buzăul!“.
„Gloria a trăit mai bine de douăzeci de ani datorită lui Boșcodeală, nu lui Tulpan. Primul s-a ales cu o condamnare de trei ani, iar al doilea cu câteva miliarde“.
Să te menții peste „douăj’“ de ani într-o funcție de conducere este o realizare. Indiferent câte războaie ai purtat, indiferent cât de bine ți-ai făcut treaba. Ceea ce la început părea simbioza perfectă s-a dovedit a fi calea spre pierzanie. Fost jucător, cu palmares impresionant, la momentul respectiv cu perspective de conducător, alături de primul om al orașului a cărui principală contribuție a fost cea financiară. Niciodată Boșcodeală nu i-a spus lui Tulpan unde să piardă, pe cine să aducă-n Crâng sau ce antrenor să pună. Necunoscutele pe care a fost clădită relația personală dintre cei doi au dat naștere la diferite scenarii, mai ales că fostul edil rareori s-a interesat de ce se întâmplă cu banii virați în conturile grupării din Crâng și niciodată nu a aprofundat subiectul. A mers pe încredere, așa cum fac doi tovarăși de drum. Mizând pe experiența și cunoștiințele fotbalistice ale lui Tulpan, Boșcodeală și-a făcut unica datorie: a dat bani Gloriei, chiar dacă asta i-a atras oprobiul public și a fost la un pas să-l coste libertatea. Două deceni jumate mai târziu, unul este de negăsit și catalogat drept „groparul“ Gloriei, în timp ce al doilea și-a curmat cariera politică după ce a primit trei ani cu suspendare în dosarul care poartă numele clubului prezidat de Tulpan.
„Vioara“ lui Bodescu
În urmă cu câțiva ani, Ion Viorel, alături de frații Tulpan, Dan și Tibi, au înființat o societate: Vidati. Etimologia multiplă a denumirii provine din primele două litere ale prenumelui fiecăruia, iar firma administra primul teren de minifotbal din județ. La ceva timp, „Vioară“ i-a transmis partea sa de acțiuni lui Gabriel Bodescu, iar fiul unuia dintre jucătorii marcanți ai Gloriei Buzău a demarat în lumea afacerilor din sport. Dintr-un jucător mediocru, Bodescu a dat dovadă de calități manageriale ieșite din comun, iar ambiția nu s-a limitat la a administra doar câteva firme în oraș.
Crescut sub aripa lui Tulpan, actuala mână dreaptă a președintelui FRF și-a făcut cunoștiințe temeinice în lumea fotbalului românesc prin acesta și a pus bazele unei nișe judecate superficial de colegii săi de business: minifotbalul. Federația Română de Minifotbal, realizată împreună cu Răzvan Burleanu, expansiunea acesteia la nivel național, apoi internațional, au făcut din fotbalul disputat pe teren redus o afacere extrem de profitabilă, iar iscusința celor doi, combinate cu circumstanțele favorabile, realizate pe alocuri de sprijinul politic și cel financiar al dușmanilor lui Mircea Sandu, au făcut ca aceștia să acceadă în cele mai râvnite poziții din fotbalul românesc. În tot acest timp, Bodescu s-a dovedit un bun manager, inovator și tot timpul preocupat de dezvoltare. De acest lucru ar avea nevoie fotbalul buzoian, pe partea administrativă, de un diriguitor dibace plus un antrenor cunoscut, capabil, venit „din iarbă“. Totuși, e greu de crezut că Bodescu ar fi tentat să renunțe la ștaiful prezentului pentru o muncă titanică în Crâng. Subestimat de o mare parte din lumea fotbalului buzoian, Bodescu, un tip pragmatic și rece, și-a menținut cursul, ajungând al doilea om din federație, poziție din care ar putea ajuta sportul de pe meleagurile natale.
Ce s-a întâmplat cu precizie între Gabriel Bodescu și Ion Viorel, știu doar ei. Cert este că ambii puteau face mai multe împreună pentru fotbalul buzoian, decât să fie părți într-un dosar care nu face cinste niciunuia. Asta pentru că în fotbal, ca și în viață, poți să pierzi în mai multe feluri. Că a fost răzbunare sau adevăr pur, doar timpul o poate dovedi… și Comisia de Integritate, prin transparență. Cusut cu ață albă sau nu, ultimul capitol din existența Gloriei are parte de victime colaterale într-un război care nu le aparține fotbaliștilor.
Gigi mai bagă o fisă? Costel Bucur, „în cărți“ pentru Gloria
„… și când totul părea pierdut, speranța se întrezărește“. Decesul celui mai important club sportiv din județ a dat naștere a zeci de scenarii, născocite de precupețe, care speră să vadă mortul întors de la groapă.
• Adevăr exclusiv – Costel Bucur, unul din apropiații lui Gigi Becali s-a interesat de situația actuală a grupării din Crâng, în acest sens având o întâlnire cu unul din oamenii săi de încredere din Buzău.
• Ficțiune – Bucur ar urma să revină la Buzău și să salveze actuala formă juridică a Gloriei, lucru în antiteză cu reclama de la Adidas, care spune că „Nimic nu e imposibil“.
Primăria nu răspunde. Vă rugăm lăsați mesaj
„Colacul de salvare“ ar putea veni de la Consiliul Județean, singura entitate publică capabilă să susțină financiar o echipă cel mult la nivelul ligii a II-a. Profitând de supremația PSD la nivel județean, sportul buzoian ar avea foarte multe de câștigat. La fel cum a procedat cu echipa locală de handbal masculin, CJ poate renaște fotbalul în Crâng printr-un contract de asociere cu un nou club sportiv, mini-parlamentul buzoian dispunând în acest sens atât de cadru juridic, cât și de forța financiară necesară pentru susținerea unei activități sportive de anvergură. De altfel, aceasta pare cea mai credibilă variantă în situația dată. Cu un președinte microbist, un „vice“ șef al Asociației Județene de Fotbal Buzău și altul, fost arbitru de fotbal și fost conducător al Direcției Județene pentru Tineret și Sport „în pole-position“ pentru postul de vicepreședinte, premisele par deja create. Și totuși… Marcel Ciolacu, președintele social-democraților din Buzău, se află în contre cu Ion Viorel, managerul „defunctei“ Gloria Buzău, situație în care și-a atras antipatia suporterilor buzoieni. O eventuală implicare în fotbal, soldată cu un eșec al subalternilor săi pe linie de partid, ar putea aduce prejudicii iremediabile, atât asupra sa, cât și a „celor trei trandafiri“. Judecând prin prisma influenței sale, decizia îi aparține. „Trandafirii“ pot înflori și pe terenul de fotbal, depinde cum îi crești, iar Marcel Ciolacu poate alege între personalitatea lui Alexandru Cel Mare sau cea a lui Nero. Fotbalul nu este o minoritate și nici nu poate fi asistat social, iar realizarea unei echipe de fotbal competitive, bazată pe transparență poate fi, în circumstanțele actuale, o performanță administrativă pentru autoritățile locale și județene, care poate aduce încă cel puțin 16.000 de voturi.
Cioc-cioc! Am venit cu Gloria. Primiți?
Situația sportivă a Gloriei Buzău este o necunoscută în momentul de față. Deocamdată, Gloria este retrogradată în Liga a III-a, după absența de la barajul de menținere în eșalonul doi. Regulamentele spun că la două neprezentări, echipa este trimisă în noroaiele ultimului eșalon, iar buzoienii au deja trei. Că barajul face parte sau nu din algoritmul legislativ al fotbalului românesc este un aspect interpretabil, care beneficiază de circumstanțe atenuante și la o adică chiar de clemența Comitetului Executiv al FRF. Privind prin ochii optimistului incurabil, sub condiția ca planul de reorganizare juridică și economică să fie prelungit la recurs, buzoienii își pot continua activitatea din toamnă la nivelul Ligii a III-a. O altă variantă ar fi trimiterea directă în ultima divizie sau în prima județeană cu acordul celorlalte participante din eșalonul 4, cu „binecuvântarea“ C.Ex. al AJF.
Articol preluat de pe andreipitigoi.ro