Profesor de Ştiinţe socio-umaniste, doctor în Filosofie cu specializarea ,,Epistemologia şi teoria ştiinţei”, director adjunct al Colegiului Naţional „B.P.Hasdeu” Buzău, fiul lui Emil Ţepeluş, consilier juridic cu o carieră de invidiat la Primăria Ruşetu.
Reporter: Domnule profesor, se pare că s-a transmis de la tatăl dumneavoastră partea de activitate obştească derulată pe lângă o unitate administrativ-teritorială…
Laurenţiu Ţepeluş: Tatăl meu este un exemplu de devotament faţă de comunitatea care l-a adoptat din perioada adolescenţei. Astăzi, la aproape 82 de ani, continuă să se implice, în calitate de consilier personal al primarului, în luarea deciziilor privind respectarea dreptului de proprietate, în respectarea drepturilor cetăţeneşti, în organizarea evenimentelor culturale de tradiţie, în stabilirea priorităţilor uneia dintre cele mai importante comunităţi din judeţ, cea a ruşeţenilor. Atitudinea sa zilnică faţă de concetăţeni şi sfaturile pe care mi le-a transmis în timp m-au determinat ca, acum, după ce am dobândit suficientă experienţă profesională şi de viaţă, să îmi asum responsabilitatea de a dedica o parte din cunoştinţele acumulate şi din timpul meu, abordând problemele comune tuturor buzoienilor.
R: Pe perioada mandatului care este pe sfârşite, Consiliul Local Municipal Buzău nu a avut în componenţă niciun cadru didactic. Credeţi că această lipsă şi-a pus amprenta pe traiectoria învăţământului buzoian?
L.Ţ.: Cadrele didactice deţin, cred eu, atât calităţi empatice, morale, estetice, de comunicare, precum şi decizionale, care le permit să marcheze, prin personalitatea lor, orice întâlnire decizională precum şi soluţiile adoptate. Pe de altă parte, nu este necesar să fii profesor pentru a propune şi adopta măsuri benefice pentru educaţie, ci este suficient să fii un om care a trecut prin şcoală CU ADEVĂRAT, care a participat la formarea sa într-un mediu educativ, care a înţeles importanţa profesorului şi a mediului şcolar, pentru a lua deciziile potrivite astfel încât şi copiii săi să parcurgă acelaşi traseu, evitând capcanele inerente sistemelor inerţiale. Dacă învăţământul buzoian este acum, statistic, în jumătatea pozitivă printre celelalte municipii din ţară, acest lucru se datorează şi cadrelor didactice cu rol decizional de la nivelul Consiliului Local Municipal.
R: Cu siguranţă, veţi activa în “Comisia pentru învăţământ, sănătate, activităţi social-culturale, culte, familie şi protecţie copii”. Cu ce proiecte de hotărâre veţi debuta în faţă buzoienilor?
L.Ţ.: Dacă doreşti să ameliorezi o stare de rău sau o disfuncţionalitate, trebuie ca mai întâi să ştii cu ce te confrunţi. În consecinţă, este primordială evaluarea sistemului şi inventarierea problemelor presante. De aceea, este necesară crearea unui Consiliu de Educaţie, format din educatori, învăţători, profesori, părinţi, specialişti din administraţia locală şi mediul de afaceri care să întocmească un plan de acţiuni pe termen mediu şi lung privind ridicarea nivelului învăţământului buzoian. Mai sunt necesare proiecte care să stimuleze competiţia, să determine un nivel de aspiraţie cât mai înalt, atât elevilor, cât şi profesorilor acestora, fără de care progresul, plusvaloarea vor rămâne simple declaraţii în contexte electorale.
R: Luna viitoare veţi începe efectiv activitatea obştească de consilier local, alături de o echipă coordonată de inginerul Constantin Toma. Şi, atunci, întrebarea firească: de ce alături de domnul Toma?
L.Ţ.: Pentru că, deşi mulţi, teoretic, se pricep să vorbească despre cum este să coordonezi colective, unii chiar o fac cu succes. Pentru că deşi unii visează la soluţii care să răspundă solicitărilor presante ale vieţii economice, sociale sau politice, unii implementează activităţi şi proiecte care aduc satisfacţii imediate. Pentru că unii se lasă copleşiţi de capcanele pe care viaţa le înşiră, pe când cei puternici reuşesc să le depăşească, să se ridice şi să continue. Pentru că unii nu pot privi mai departe de lungul nasului, prinşi fiind de propriul ego sau al anturajului lor, pe când alţii au viziune, au echipă şi curaj. Pentru că deşi unii tratează adversarii cu ironie, răutate sau infatuare, alţii îi consideră parteneri într-o competiţie din a cărei abordare critică extrage valoarea propriilor idei şi soluţii. Constantin Toma este un om de afaceri de succes, cu o îndelungată experienţă managerială, capabil să ia decizii importante, capabil să ofere venituri unui număr foarte mare de angajaţi, unul dintre puţinii care reuşesc să iasă din criza sistemică a economiei româneşti, un luptător care crede în puterea echipei pe care şi-a creat-o, capabil să înveţe din eşecuri şi mai ales un om care aşează educaţia şi familia pe primul loc. Un om care preţuieşte semenii, care are cuvânt şi a cărui punctualitate este remarcabilă, nu poate fi decât un mare caracter.
R: Cum vedeţi munca alături de ceilalţi membri ai echipei cu care plecaţi la un drum pe care-l veţi parcurge timp de patru ani?
L.Ţ.: Îmi place să lucrez în echipă cu profesionişti. Înclin să cred că echipa este una clădită pe competenţă şi pe valoare. Rămâne ca timpul să confirme sau nu aşteptările mele.
R: Pe lângă activitatea efectiv obştească, vizaţi şi anumite avantaje?
L.Ţ.: Da, avantajul de a-mi exercita calitatea de cetăţean.