Sebastian MATEI
OPINIA continuă serialul „Povestea unui exponat“, realizată în parteneriat cu Muzeul Județean Buzău. Prin aceasta se încearcă aducerea în atenția publicului a unor piese de patrimoniu relevante pentru istoria și cultura locală. Până în prezent, proiectul, inițiat din anul 2010, s-a desfășurat în cadrul unor instituții școlare, sub denumirea ,,Convorbiri științifice. Secretul unui artefact“. În fiecare lună, este prezentat un exponat însoțit de informații detaliate despre acesta. Fiecare obiect de patrimoniu are o poveste în spate, poveste pe care o știu doar specialiștii și, în cele mai multe cazuri, puține persoane ajung să afle detalii despre acestea, chiar dacă au fost expuse, ani de zile, în sălile muzeului. Vom oferi informații tehnice despre obiecte, dar și interpretări, povești sau chiar misterele care le înconjoară.
Piesa prezentată astăzi (monedă geto-dacică din tezaurul de la Băbeni) face parte dintr-un tezaur monetar din argint de bună calitate, descoperit în anul 2014 în satul Băbeni, comuna Topliceni, jud. Buzău. Ea are 25 mm diametru și o greutate de 12,25 grame. Moneda înfățișează pe avers un cap uman cu barbă și cunună, iar pe revers un călăreț cu calul la trap și o monogramă în forma literei X.
Geto-dacii încep să bată monedă proprie după anul 300 î. Hr. inspirându-se după monedele macedonene emise de regele Filip al II-lea. În prima fază de dezvoltare a monetăriei geto-dacice, care durează până în jurul anul 150 î. Hr., emisiunile monetare sunt de foarte bună calitate, cu un titlu al argintului de aproape 900‰. După mijlocul secolului al II-lea î. Hr. monetăria geto-dacică cunoaște o depreciere accentuată, când reprezentările de pe monede devin foarte stilizate, iar calitatea argintului abia dacă atingea procentul de 300‰. În anumite cazuri monedele erau argintate, având miezul din bronz sau fier.
Analiza comparativă a celor două faze evolutive ale monetăriei geto-dacice ne arată existența a 32 de tipuri monetare (20 în prima fază și 12 în a două fază) răspândite în toată Dacia pe spații care nu se suprapun sau se intersectează parțial. Acest aspect i-a determinat pe specialiști să considere că fiecare tip monetar a fost emis de un trib sau o uniune de triburi geto-dacice care controla un teritoriu bine delimitat.
Monede emise pentru a etala prestigiul politic
Moneda prezentată de noi face parte din tipul monetar Dumbrăveni și se presupune că ar fi fost emisă de uniunea de triburi a „siensilor“ care locuiau în nord-estul Munteniei și sudul Moldovei între Valea Buzăului și cursul inferior al Siretului.
Funcția pe care o juca moneda la geto-daci putea fi economică (comerț), militară (plata mercenarilor) sau socială. Cel mai probabil funcția socială a monedei a fost cea mai importantă. Șefii formațiunilor tribale emiteau monede cu scopul de a-și etala prestigiul politic în raport cu alți conducători ai acelor vremuri, iar elitele aristocrației utilizau moneda, fie ca obiect de prestigiu, fie ca schimb social prin sistemul darurilor sau a altor forme de redistribuire, cum ar fi de exemplu zestrea.
Monedele geto-dacice își încetează existenta după anul 70 î. Chr, locul acestora fiind luat de denarii romani.
dr. Sebastian Matei este cercetător al Muzeului Județean Buzău