Buzăul de ieri, Buzăul de astăzi

    Devenit „orașul farmaciilor, al second hand-urilor și al caselor de pariuri“, Buzăul rămâne, în arhive și în amintirea celor mai în vârstă, locul vechilor comercianți din Strada Târgului, al caselor cu arhitectură deosebită și al oamenilor care au excelat în diverse domenii de activitate.
   OPINIA vă propune, în colaborare cu istoricul Valeriu Nicolescu și pagina de Facebook „Buzaul vechi“, o rubrică permanentă (în fiecare miercuri și joi) sub forma unei incursiuni în istoria locală, o comparație a Buzăului din trecut cu cel de astăzi.
   (sursa fotografiilor: • colecția OPINIA • Valeriu Nicolescu • Gabriel Petre • Buzăul Vechi • colecția Aurelia Sprînceană, via Dorian Luparu (imagini de la sistematizarea anilor ‘60) • colecția Alexandru Miriță, via Andrei Daniel (imagini de la mij­loc de anii ‘40 cu soldați naziști și Piața Daciei veche) • Doru Drăgoi (imagini anii ‘1970 Cuza Vodă și blocurile Romarta în construcție) • Ovidiu Nica (Casa Pionierilor și imagini cu zona rondului Episcopiei la sistematizarea din anii ‘80).

   „Vederea, ce datează din anul 1930, surprinde zona centrală, în fundal cu Palatul Comunal. Se mai observă: Palatul de Justiție (construit între anii 1909-1912, după planurile arhitectului de origine râmniceană, Petre Antonescu), Biserica «Sf. Îngeri», inclusiv clopotnița, demolată în 1934, pentru lărgirea străzii Carol al II-lea (Unirii), spațiul împrejmuit cu gard un­de era piața de zarzavaturi, alte imobile. Conform unui proiect din 1934, aprobat de Consiliul Comunal, s-a hotărât demolarea acestor construcții pentru amenajarea, în anii 1934-1935, a actualei Piețe «Avocat Stan Săra­ru» și a actualului parc din fața bisericii. Strada ce separa construcțiile ce vor fi demolate și zo­na bisericii se numea tot Sfin­ții Îngeri, denumire schimbată de autoritățile comuniste în 1948 (așa cum s-a procedat cu toa­te denumirile de străzi ce aminteau de politicieni, eroi ai primului și celui de-al doilea răz­boi mondial etc.) cu Constantin Godeanu, erou sublocote­nent post-mortem (28 iulie 1919-13 februarie 1945), originar din comuna Pietroasele, ucenic la Ate­lierele «Grivița» din București.

   Godeanu participă, în anii 1934-1937, la acțiunile revendicative ale muncitorilor, fiind membru al organizației comuniste de tineret, ajuns până la treapta de membru al C.C. al U.T.C. Pentru convingerile și activitatea sa a fost arestat, judecat și închis la Jilava, Vă­cărești, Caransebeș și Tg. Jiu. În decembrie 1948 a lucrat pe șantierul de construcții căi  fera­te de pe Valea Jiului, după ca­re este concentrat în Regimentul 1 CFR Focșani, fiind a­van­sat până la gradul de capo­ral. În august 1944 se înscrie voluntar și ia parte la luptele pentru apărarea Capitalei și apoi, cu Regimentul 2 Infanterie din Divizia 1 Infanterie «Tudor Vladimirescu», la Campania din Vest. Cade eroic la 13 februarie 1945, în timpul asaltului Companiei a VI-a pentru cucerirea cotei 568 din Munții Tatra din Cehoslovacia“, măr­­turisește istoricul Valeriu Nicolescu.