OPINIA vă propune, în colaborare cu istoricul Valeriu Nicolescu și pagina de Facebook „Buzaul vechi“, o rubrică permanentă (în fiecare miercuri și joi) sub forma unei incursiuni în istoria locală, o comparație a Buzăului din trecut cu cel de astăzi.
(sursa fotografiilor: • colecția OPINIA • Valeriu Nicolescu • Gabriel Petre • Buzăul Vechi • colecția Aurelia Sprînceană, via Dorian Luparu (imagini de la sistematizarea anilor ‘60) • colecția Alexandru Miriță, via Andrei Daniel (imagini de la mijloc de anii ‘40 cu soldați naziști și Piața Daciei veche) • Doru Drăgoi (imagini anii ‘1970 Cuza Vodă și blocurile Romarta în construcție) • Ovidiu Nica (Casa Pionierilor și imagini cu zona rondului Episcopiei la sistematizarea din anii ‘80).
„Vederea, ce datează din anul 1930, surprinde zona centrală, în fundal cu Palatul Comunal. Se mai observă: Palatul de Justiție (construit între anii 1909-1912, după planurile arhitectului de origine râmniceană, Petre Antonescu), Biserica «Sf. Îngeri», inclusiv clopotnița, demolată în 1934, pentru lărgirea străzii Carol al II-lea (Unirii), spațiul împrejmuit cu gard unde era piața de zarzavaturi, alte imobile. Conform unui proiect din 1934, aprobat de Consiliul Comunal, s-a hotărât demolarea acestor construcții pentru amenajarea, în anii 1934-1935, a actualei Piețe «Avocat Stan Săraru» și a actualului parc din fața bisericii. Strada ce separa construcțiile ce vor fi demolate și zona bisericii se numea tot Sfinții Îngeri, denumire schimbată de autoritățile comuniste în 1948 (așa cum s-a procedat cu toate denumirile de străzi ce aminteau de politicieni, eroi ai primului și celui de-al doilea război mondial etc.) cu Constantin Godeanu, erou sublocotenent post-mortem (28 iulie 1919-13 februarie 1945), originar din comuna Pietroasele, ucenic la Atelierele «Grivița» din București.
Godeanu participă, în anii 1934-1937, la acțiunile revendicative ale muncitorilor, fiind membru al organizației comuniste de tineret, ajuns până la treapta de membru al C.C. al U.T.C. Pentru convingerile și activitatea sa a fost arestat, judecat și închis la Jilava, Văcărești, Caransebeș și Tg. Jiu. În decembrie 1948 a lucrat pe șantierul de construcții căi ferate de pe Valea Jiului, după care este concentrat în Regimentul 1 CFR Focșani, fiind avansat până la gradul de caporal. În august 1944 se înscrie voluntar și ia parte la luptele pentru apărarea Capitalei și apoi, cu Regimentul 2 Infanterie din Divizia 1 Infanterie «Tudor Vladimirescu», la Campania din Vest. Cade eroic la 13 februarie 1945, în timpul asaltului Companiei a VI-a pentru cucerirea cotei 568 din Munții Tatra din Cehoslovacia“, mărturisește istoricul Valeriu Nicolescu.