Georgeta Nicolau, „doctorița izvorâtoare de lumină“

Nu știu cum se face că, de câte ori vine luna martie, îmi ră­sare în amintire o ferme­că­toare garoafă de aur, înconjurată de puzderia ghioceilor clopoțind tinerețea fără bă­trâne­țe și duhul unei „docto­rițe izvorâtoare de lumină“. Am numit-o pe minunata Geor­geta Nicolau, medic înstelat din galaxia Primăverii.

Cine a avut privilegiul să cu­noască această minunată fiin­ță va mărturisi că a primit mirul bunătății și al luminii lăuntrice, pe care pururi îl va sim­ți proaspăt pe drumul vieții.

Personalitate de excepție, primenind urbea Râmnicului Sărat (care a adoptat-o) cu fap­te încununate de biruință, doctorița Georgeta Nicolau a intrat deja în biografia acestei așezări prin înaltul profesio­nalism dovedit în relație cu pacienții, prin altruismul și neobosita strădanie de a salva vieți, de a ajuta și de fi alături de mamele care au născut pruncuți sănătoși, frumoși, plini de viață.

Venită din ținutul Vasluiului (născută în comuna Cri­vești, Dragalina, la 23 aprilie 1922), a urmat Liceul „Iorgu Iordan“ din Bârlad și în anul 1946 a devit medic, în urma absol­virii Facultății de Medicină din București.

După trei ani de stagiatură, este repartizată la Spitalul Râmnicu Sărat, secția chirur­gie, dovedindu-și dinamismul și pasiunea în tratarea cu bune rezultate a pacienților. Nepă­să­toare față de cununa laudelor, a fost pătrunsă de neliniște observând creșterea îngrijorătoare a ratei mortalității postnatale ori materne și a intervenit cu promptitudine prin demersurile perseverente fă­cute la Ministerul Sănătății. Roadele n-au întârziat să apa­ră și curând a reușit să înfiin­țeze secția de Obstretică și Gi­necologie pe care a condus-o cu înaltă competență până în anul 1985.

    Energia pe tărâm profesional, aplecarea cu respon­sabilitate și condescendență asu­pra suferințelor bolnavilor, exigența deontologică impusă de practicarea specialității i-au adus prețuirea, respectul și dragostea mamelor pe care le-a asistat cu dăruire la adu­ce­rea pe lume a copiilor.

    Grație virtuților manageriale, este numită director al Po­liclinicii cu plată din Râmnicu Sărat (1985), exercitându-și exemplar îndatoririle atât pe linie profesională, cât și în domeniul administrativ, până în anul 1994.

   M-a surprins, în perioada cât am avut norocul s-o cunosc pe dr. Georgeta Nicolau, faptul că energica activitate din spitalul unde funcționa nu i-a știrbit cu nimic prodigioasa preocupare și în domeniul știin­țific. Această aplecare asiduă asupra studiului pentru receptarea noutăților în specia­litate și valorificarea propriei experiențe a fost confirmată de seriozitatea cu care parti­cipa la conferințele și congresele din țară și de elaborarea, susținerea în plen a numeroa­selor lucrări științifice. Îmi măr­turisea, fără emfază, cu pri­lejul unor întâlniri: „Dragul meu, nu poți fi medic bun, cu performanțe, fără o informare la zi. Spre deosebire de alte specialități, eu răspund în fața conștiinței mele și de sănă­tatea gravidei, și a fătului“.

  Soție tandră, mamă iubi­toare, reușea să dăruiască, cu dezin­voltură și bonomie, lumina și căldura iubirii din inepuizabilul său rezervor sufletesc. Au sim­țit această trăsătură atât par­tenerul de viață (prestigiosul dr. chirurg Hristu Nicolau), cât și fiul (Nicolau Eugen Alexandru).

   Nu se poate trece cu vede­rea faptul că doctorița de prestigiu a fost și o mamă desăvâr­șită. Vlăstarul familiei, dr. Eu­gen Al. Nicolau, este astăzi medic specialist chirurg, personalitate științifică recunoscută în țară și în străinătate (admis la doctorat cu teza „Chirurgia laparoscopică de urgență“), fiind autorul a 27 de lucrări științifice și la tot atâtea coautor.

   De ce am numit-o metaforic pe dr. Georgeta Nicolau „doctorița izvorâtoare de lumină“? Pentru simplul motiv că avea un suflet eclatant, cald, gene­ros și călăuzit de fapta cea bună, trimițând lumina binelui către cine se afla în suferință sau în situație limită. Nu sunt numeroși medici cu acest har demonstrat prin caracterul integru și solar totodată.

   M-am convins de cele afirmate mai sus de-a lungul timpului, observându-i comportamentul pecetluit de alura no­bi­liară pe fondul simplității seducătoare. știa să respecte și să admire frumosul. Știa să aprecieze valoarea fără să  epateze prin propria-i valoare; știa să-i dea Cezarului ce este al Cezarului.

   În ciuda faptului că nu am fost un apropiat al familiei, am avut fericita ocazie să particip, împreună cu distinsa „doctoriță izvorâtoare de lumină“, la diferite evenimente cultu­rale. Din noianul aminti­rilor am desprins câteva care m-au pătruns pentru tot restul vieții.

   Sosirea la Râmnicu Sărat a unor actori, scriitori, regizori de renume constituia înainte de anul 1989 o sărbătoare de la care nu lipsea, participând la eveniment alături de fiii urbei. Trăia profund evenimentul, pătrunsă de emoție și însuflețire. De neuitat a fost și magnifica seară de poezie datorată prestației unor perso­nalități din domeniul artei precum Elena Sereda, Dinu Ianculescu, Adela Mărculescu, Traian Stănescu, Titel Constantinescu ș.a. După spectacol, m-am întâlnit în foaierul Casei de Cultură cu doamna doctor, doar câteva minute, timp în care mi-a spus: „Ce ți-e și cu actorii mari pe care îi avem! M-au încântat constant. Știi ceva? Nu mă interesează la ei decât talentul cu care însuflețesc personaje și magia strecurării fiorului liric în sufletul spectatorului“. A făcut o pauză parcă vrând să-și amin­tească ceva, apoi a continuat: „Bine zicea Blaga «Talentul liric transformă în virtuți multe păcate ale inimii și minții. Chiar și incoerența»“. Văzând că am făcut ochii mari, mi-a zâmbit spunând: „Să nu te miri. Am studiat-o pe Elena Sereda cu sporită atenție în timp ce recita. M-a surprins sfioșenia ei și m-a făcut să lăcrimez; chiar am rămas cu câteva stihuri în minte: «Să nu credeți că am venit/ să vă stric legea,/ voi, arbori ai mei,/ ci așa păgubit de senin,/ m-am trezit că­utându-l/ prin scorburile voastre…// Oricine m-ar striga/ pe numele cel mai îndepărtat,/ eu,/ prin frunțile voastre,/ voi fremăta/ sporindu-vă șoapta»“.

   Complet surprins, am bâlbâit câteva vorbe; deodată, auzindu-se strigată, a ținut să rostească plină de vervă: „Ce-ai rămas așa, n-ai mai auzit medic recitând? Ei, nu chiar ca actorii! Și s-a făcut nevăzută.

  Cu timpul mi-am dat seama că, în spatele cunoștințelor științifice, „doctorița izvorâ­toa­re de lumină“ poseda o cultură temeinică. Iubea litera­tura, pictura, muzica, sculp­tu­ra, teatrul (era prietenă cu mari actrițe), filmul, coregrafia etc. Nu-și etala cunoștințele, avea oroare de grandilocvență și ifose. Niciodată n-a agreat producerea complexelor de inferioritate; respecta Omul și-l cinstistea după merite.

   Bunătatea și patrotismul discret și le manifesta cu o decență pilduitoare. M-a convins de aceste trăsături când, după anul 1989, m-a sunat într-o vineri să mă anunțe că a auzit de o activitate dedicată Zilei Dra­pelului, la Muzeul   Orășe­nesc, și că va participa cu soțul. Era o simplă serbare școlară, fără largă mobilizare, pregă­tită de elevii mei, având câțiva invitați. Sâmbătă la ora anun­țată, familia dr. Nicolau (punctuală ca-ntotdeauna) m-a onorat cu prezența, umplându-mă și de bucurie, dar și de emoție. Deodată, mi-a spus cu aplomb: „Ți-am pregătit o surpriză. Ți-o divulg la urmă“. După derularea programului, m-a felicitat și mi-a prezentat surpriza: „Fă cunoștință cu un american, d-l inginer Constantin Iordache“. Eram copleșit, mai ales când oaspetele de peste ocean m-a îmbrățișat cu ochii în lacrimi, întinzându-mi o bancnotă. Abia l-am auzit: „Au fost minunați elevii dumitale; poftim, cumpără-le bomboane!“ A doua zi dimineață am bătut la poarta familiei dr. Nicolau plin de îngrijorare. Am întrebat: „Ce să fac cu banii primiți, doamnă doctor?“ Mi-a răspuns concis: „Doar n-o să iei de toți dulciuri. Scrie o carte de folos pentru copii, cu dedicație pentru inginer. Bomboanele produc plăcerea de-o clipă și se uită, însă cartea bucură sufletele și dăinuie. Dacă vrei, te mai ajut și eu“. Așa a apărut volumul „Secretele conduitei elegante (Ed. Alpha, 1999) purtând mențiunea „Autorul exprimă totala gratitudine (…) d-lui Constantin Iordache (SUA)“. Pentru încurajarea plină de însuflețire de care am beneficiat, l-am pomenit și în următorul volum intitulat „Planeta zâmbetelor“ (Ed. Alpha, 2000) cu înscrisul de pe pagina de gardă: „Se dedică generosului ing.dr. Constantin Iordache“ iar pe verso, mulțumirile de rigoare.

   Cele spuse în rândurile de până aici capătă pregnanță și certă nuanță persuasivă prin citarea măcar a două opinii din mulțimea celor ce-ar putea fi formulate de către acei ce au cunoscut-o pe „doctorița izvo­râtoare de lumină“.

   D-na dr. Lucreția Dediulesu, medic oftalmolog (colegă și colaboratoare de-a lungul anilor cu dr. Georgeta Nicolau) i-a dedicat rânduri emoționante în cartea „Pe urme de istorie“ ( semnată de dumneaei și apărută la Ed. RAFET, 2014): „Nu cunoaștem o ființă a cărei personalitate să fi degajat atâta lumină. Am avut marele privilegiu de a o cunoaște(…). Era modestă, feminină și cu un zâmbet cuceritor!“

    Doamna Elena Leonte (fos­tă Chiriac), fiică a Râmnicului Sărat, personalitate stabilită la Iași, evocă succint, prin cuvinte pline de vibrație, rezonanțele contactului relațional pe teme de cultură, cu mi­nu­nata „doctoriță izvorâtoare de lumină“: „De câteva ori pe an sunetul telefonului îmi aducea vocea veselă a unei venerabile doctorițe din orașul natal, care mă invita să țin conferințe publice pe temele alese de mine, ca bună râmniceancă sărată ce mă aflam.

  Trebuie să mărturisesc plăcerea cu care acceptam și emoția cu care mă pregăteam, știind că aveam să mă întorc de acolo mai bogată cu atenția și interesul din ochii celor care mă ascultau cu bucurie, ca pe una de-a lor.

   Fiind președinta Clubului «Femina 2» din 1970, renumit în județ și în țară, minunata dr. Georgeta Nicolau a des­fășurat (alături de colaboratoare) o remarcabila activitate culturală de-a lungul anilor, sintetizată cu acuratețe în cartea doamnei dr. Lucreția Dediulescu. Astăzi, în semn de recunoștință, Clubul amintit poartă denumirea Dr. Georgeta Nicolau“.

   Efervescența activității pe multiple planuri, polivalența preocupărilor cu finalități be­nefice i-au fost răsplătite prin acordarea titlului „Cetățean de onoare al municipiului Rm. Sărat“ (1994), fiind declarată peste șase ani și „Personalitatea anului 2000“ (de către un juriu format din ziariști și colaboratori ai ziarului Vestitorul de Râmnic).

   Dr. Georgeta Nicolau ră­mâne vie în sufletul râmnicenilor, prin tot ce a reprezentat timp de peste cinci decenii în viața medicală și spirituală a Râmnicului Sărat, o veritabilă efigie scăldată în lumina recunoștinței, nicicând eclipsată de trecerea vremii.