Timp de două zile, cotidianul OPINIA a prezentat, pe larg, cazul elevului exmatriculat de la Liceul de Artă pe care o instanţă de judecată buzoiană “l-a repus în drepturi”, în sensul că magistraţii care au pronunţat respectiva sentinţă au apreciat că sancţiunea respectivă este exagerată în raport cu faptele ce i-au fost imputate tânărului în cauză.
Cei care au citit cu atenţie articolele respective şi nu s-au lăsat pradă vreunui sentiment şi nici nu s-au situat de partea vreunuia dintre protagonişti, au remarcat, desigur, precizarea că respectiva soluţie a Tribunalului Buzău crează un precedent. Periculos, aş adăuga eu.
Aceasta pentru că judecătorii în cauză au luat drept criteriu de apreciere a gravităţii faptelor imputate de colectivul profesoral elevului, şi sancţionate cu exmatricularea fără drept de reînscriere, o normă generală, respectiv Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Unităţilor de Învăţământ Preuniversitar. Şi nicidecum regulamentul intern al instituţiei şcolare buzoiene, care, în acest fel, devine nefuncţional.
Consecinţele unei asemenea decizii pot fi incalculabile şi crează precedentul periculos de care spuneam mai sus. Mai precis, trebuie să recunoaştem că există licee în România care nu au abandonat – şi nici nu au de gând să o facă – în faţa unei posibile dictaturi a elevilor şi părinţilor. Licee care ţin la blazonul lor, nu numai la cel ştiinţific, şi pretind elevilor lor ca, pe lângă rezultate la învăţătură, să aibă o conduită care să facă cinste şcolii. Şi, la rândul lor, să fie mândri că sunt elevi ai acelei instituţii de învăţământ, pe care să o onoreze şi prin comportament. În condiţiile unui asemenea precedent, regulamentele proprii de ordine interioară pot fi aruncate la coş. Iar elevilor, cât ar fi ei de buni la carte, li se deschide portiţa către comportamente care nu ar mai putea fi pedepsite decât în limitele regulamentului general, iată, destul de permisiv.
Citim, chiar din motivarea respectivei sentinţe, că tânărul rebel îşi jignea colegele de clasă şi i-a spus unei profesoare că este comunistă. Probabil, onoraţii magitraţi, obişnuiţi cu comportamente mult mai grave, au considerat că tânărul trebuia să înjure sau să le dea câte o palmă după ceafă pentru a fi pasibil de exmatriculare. Chiar aşa să fie?