Magistraţii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au decis, miercuri, să îl condamne la 20 de ani de închisoare pe fostul comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, Alexandru Vişinescu, pentru crime împotriva umanităţii, însă, cel mai probabil, acesta nu va executa nici jumătate din sentinţă.
Vişinescu fost condamnat în primă instanţă tot la 20 de ani de închisoare, cu degradare militară, pentru săvârşirea infracţiunii de tratamente neomenoase, acesta având de plătit, în solidar cu Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul de Interne şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, despăgubiri de 300.000 euro către trei părţi civile, urmaşi ai deţinuţilor închişi la Râmnicu Sărat: Nicoleta Eremia (50.000 euro), Elena Iacob (100.000 euro) şi Anca Cernea (150.000 euro).
Instanţa supremă a respins apelurile declarate de Alexandru Vişinescu, ale celor trei părţi civile — Nicoleta Eremia, Elena Iacob şi Anca Cernea – şi ale părţilor responsabile civilmente, respectiv Ministerul de Interne, ANP şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice. Unul dintre cei trei judecători ai completului a făcut opinie separată, în sensul admiterii apelului declarat de Alexandru Vişinescu şi încetării procesului penal în cazul acestuia, ca urmare a prescrierii faptelor.
Alexandru Vişinescu, fost comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, a fost trimis în judecată pe 18 iunie 2014, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind acuzat de săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii, în legătură cu abuzurile exercitate asupra deţinuţilor politici. Procurorii susţin că, în perioada 1956-1963, Alexandru Vişinescu, în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, a săvârşit acţiuni şi inacţiuni sistematice, care au avut că rezultat persecutarea colectivităţii reprezentate de deţinuţii politici încarceraţi, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestora, pe motive de ordin politic. Astfel, deţinuţii erau supuşi unor condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugerea lor fizică, fără să li se asigure un minim de medicamente şi fără să li se acorde îngrijiri sau asistenţă medicală adecvate. Totodată, netratarea bolnavilor, refuzul de transfer către spitalele penitenciar, degradarea stării de sănătate a condamnaţilor prin lipsa hranei, lipsa încălzirii, pedepsele aplicate discreţionar şi abuziv, condiţiile de detenţie inumane, relele tratamente, bătaia şi alte violenţe, ignorarea adreselor şi sesizărilor formulate de deţinuţi erau tot atâtea acţiuni menite a duce la exterminarea fizică a persoanelor încarcerate.
Principalele categorii de deţinuţi aflate în penitenciar, aşa cum reiese dintr-o notă a lui Vişinescu adresată Consiliului Securităţii Statului din anul 1967, erau foşti conducători în „guvernele burghezo-moşiereşti” şi în conducerile PNŢ şi PNL, foşti conducători ai diverselor „organizaţii subversive”, foste cadre de conducere după 23 august 1944, foste cadre MAI după 23 august 1944, foşti conducători ai diverselor culte religioase, alte cazuri mai izolate. Până în prezent, au fost identificaţi 138 de deţinuţi care au trecut prin Penitenciarul Râmnicu Sărat în timpul mandatului lui Alexandru Vişinescu. Există dovezi că 12 persoane au fost torturate până la moarte din ordinul lui Vişinescu.