În peisajul cultural râmnicean, prezenţa cărţii este mai vie ca oricând, fapt care nu poate decât să ne bucure. Fie că e vorba de cărţi scoase la Editura „Rafet” sau “Valman”(din Râmnicu Sărat) fie la alte edituri din judeţ sau din ţară, important e faptul că unii râmnienii îşi fac timp pentru scris, comunicând cu cititorii din contemporaneitate şi, probabil, cu aceia din posteritate.
Astăzi ne vom opri la un concitadin care surprinde (după a noastră părere) prin aplecarea lui asupra scrisului. Este un autor care a dobândit (imediat după pensionare) pasiunea pentru scrierile monografice. Ce este surprinzător în această preocupare? Nimic altceva decât că un subofiţer de la pompieri, pe lângă alte preocupări, se afundă în arhive, cercetează documente vechi şi scrie cărţi.
Cred că merită să-l cunoaştem pe Costică Drîstaru (n.15.02.1949 – Fetig, com. Andreiaşu de Jos, judeţul Vrancea), care nu e om cu înalte studii, nici cu pretenţii de scriitor, nici nu face parte dintr-o branşă înrudită cu scrisul, ci un vrednic militar, care peste de 30 de ani a activat ca subofiţer activ de pompieri, fără să fi scris vreo carte până la pensionare.
Având o biografie impresionantă, făcându-şi datoria cu înaltă responsabilitate, s-a bucurat de aprecieri, recompense şi de promovări diverse (conducător de autospeciale şi ajutor-şef de garaj; comandant gardă de intervenţii şi stingerea incendiilor, şef de garaj-o perioadă scurtă; promovat ca gestionar de bunuri pe unitate; recompensat pentru rezultate deosebite cu premii în bani, cu salariu de merit şi decorat cu Merite Militare; a obţinut, prin examen, Brevetul de pompier specialist etc).
Informaţiile dobândite, dar şi lectura cărţilor sale, ne-au determinat să-l abordăm pe Costică Drîstaru pentru o conversaţie lămuritoare privind aplecarea către scrisul monografiilor care-i poartă semnătura. Dragostea şi recunoştinţa faţă de locurile natale, faţă de oamenii Andreiaşului de Jos este, conform celor declarate de dumnealui, filonul principal din care au izvorât scrierile lui. Iată ce ne-a spus: „Rădăcinile mele sunt aici, în Andreiaşu. Sunt legat de acest loc unde am văzut lumina zilei”.
Cartea ,,MONOGRAFIA ANDREIAŞU-500 de ani 1445-2005“, cu care a debutat (în 2005), confirmă acest crez. La baza ei stă o minuţioasă documentare pe la Arhivele Naţionale Vrancea, Buzău, Prahova, cât şi prin diferite biblioteci. Trecând prin atâtea locuri de unde şi-a cules informaţiile cu minuţiozitate, ne-a mărturisit că a găsit date şi documente preţioase cu privire la ţintul natal, la oraşul care l-a adoptat şi în care locuieşte, contribuind astfel la cunoaşterea mai bine a localităţii unde s-a născut şi copilărit, a oraşului Râmnicu Sărat unde locuieşte, a Buzăului, cât şi a instituţiei unde şi-a desfăşurat activitatea timp de peste 30 de ani.
Setea de informare, plăcerea studiului şi cercetării au fost urmarea intensei activităţi de documentare. Cartea a doua intitulată “POMPIERII RÂMNICENI-de la sacale la autospeciale” (Editura “Omega”, Buzău, 2009) a fost primită cu entuziasm şi apreciată chiar de personalităţi din breasla pompierilor, printre care se numără şi general de brigadă dr. Constantin Zamfir. În articolul ÎNDEMN, domnia sa spunea depre autorul cărţii: ,,Cartea este scrisă cu sufletul, cu suflet de pompier. Nu mulţi cunosc dăruirea cu care aceşti oameni se pregătesc şi intervin la nevoie, îşi pun, de multe ori, viaţa în pericol pentru a salva viaţa altora“.
Într-adevăr, cartea, prin conţinutul ei, prin anexele bogate în documente şi fotografii, reprezintă un omagiu adus pompierilor care au fost şi sunt permanent treji la datorie.
A urmat o carte dăruită râmnicenilor în amintirea eroului din Dealul Spirii, născut la Râmnicu Sărat, căpitanul Pavel Zăgănescu şi intitulată ,,PAVEL Z~G~NESCU PROMOTORUL EVENI-MENTELOR DE LA 13 SEPTEMBRIE 1848 DIN DEALUL SPIRII“, apărută în anul 2012. În legătură cu geneza acesteia, autorul ei ne-a precizat: ,,Ca locuitor al Râmnicului Sărat, având în vedere că eroul din Dealul Spirii de la 13 septembrie 1848 s-a născut la Râmnicu Sărat şi este prea puţin cunoscut de către locuitorii urbei, am luat iar drumul arhivelor naţionale…“
Încununarea acestei realizări a constituit-o ridicarea unui monument în cinstirea eroului; comitetul de iniţiativă a fost format din Costică Drîstaru, Mihai Doina (col.r), Laurenţiu Selegean (muzeograf), comitet sprijinit de Primăria Municipală şi Muzeul din localitate.
Drumul cărţilor aparţinând acestui autor a continuat prin apariţia monografiei ,,ŞCOALA DIN ANDREIAŞU DE JOS- (1880-2015) – 135 de ani de existenţă”(Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2014). Şi această lucrare a bucurat sufletele localnicilor, a fiilor satului de pretutindeni, chiar şi ale râmnicenilor inimoşi, printre care se numără şi Laurenţiu Selegian (muzeograf). Acesta a scris, pe ultima copertă a cărţii, cuvinte emoţionante: ,,Nu este o cinste mai mare decât aceea de a face tot ce-ţi stă în putinţă pentru a-ţi preţui satul în care te-ai născut, şcoala în care te-ai format sau primii dacăli“.
Seriozitatea autorului a câştigat şi peţuirea preotului paroh din Andreiaşu de Jos, care l-a îndemnat pe fiul satului Fetig (com. Andreiaşu) să realizeze o carte dedicată lăcaşului de cult din această aşezare. Aşa s-a făcut că a văzut lumina tiparului volumul ,,MONOGRAFIA BISERICII PAROHIALE SFINŢII APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL ANDREIAŞUL DE JOS“ ( Costică Drîstaru- Pr. Toderică Budianu ( Ed. ,,Rafet”, Râmnicu Sărat, 2015)
Chiar dacă eşti străin de aşezarea Andreiaşului de Jos şi n-ai văzut niciodată Biserica adăpostită aici, te laşi captivat de capitole şi subcapitole emoţionante. Simţi, prin lectură, aura credinţei care a fost o vie flacără călăuzitoare de-a lungul veacurilor, datorită existenţei sfântului lăcaş, a vrednicilor ucenici ai Domnului, păstori cu har în acea parohie. Cititorul află preţioase informaţii privind istoricul bisericii, viaţa creştin-ortodoxă din acest sat, cum a luat fiinţă şi cât de trainice au fost legăturile de suflet dintre localnici şi biserică.
Nu te lasă indiferent capitole precum: Pisania, Arhitectura bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, Troiţele, Monumentul Eroilor din Andreiaşu ş.a.
Oricâte comentarii am face, nu valorează cât consideraţiile pline de adevăr şi substanţă, făcute de învăţătoare Oica Codreanu. Sunt deosebit de emoţionante aprecierile care sintetizează meritul întregii activităţi de monograf a plut. adj. şef. Costică Drîstaru: ,,Iată cum un fiu al comunei noastre,(…) ne pune la dispoziţie prin munca sa de informare, căutare şi descoperire o carte de importanţă deosebită (…) Sunt mândră de realizările domnului Costică Drîstaru în domeniul cercetărilor monografice asupra edificiilor din comuna noastră“.
Poate e bine să ne amintim un proverb francez conform căruia cartea, mai ales aceea cu caracter monografic, ar fi monumentul cel mai durabil pe care (spunem noi) un autor îl ridică spre cinstirea faptelor vrednice din trecut/prezent spre luare aminte de către viitorime.
Şi, când un vrednic slujitor al credinţei noastre validează mesajul proverbului de mai sus prin cuvinte încărcate de vibraţie spirituală, putem socoti osteneala autorului cărţii mai mult decât meritorie: ,,Trebuie să amintim faptul că autorul principal al acestei lucrări, Domnul Costică Drîstaru, distins fiu al comunei noastre, cu reale preocupări arhivistice, s-a străduit să aducă informaţiile cele mai veridice, cu privire la trecutul istoric şi pastoral al bisericii noastre. Strădania sa o socotim ca o jertfă bine plăcută lui Dumnezeu “ (din „Argument“, semnat de Pr. Budianu T. Tudorică).
Ce s-ar mai putea spune? Nu ne rămâne decât să-i dorim monografului Costică Drîstaru împlinirea nobilelor proiecte, în sănătate şi satisfacţii lăuntrice, pe drumul luminos al cărţilor sale.