Ca de fiecare dată în ultima perioadă, activitatea și rezultatele Direcției Naționale Anticorupție reprezintă cele mai importante bile albe acordate României de raportul privind Mecanismul de Cooperare și Verificare publicat ieri de Comisia Europeană.
Astfel, Raportul Comisei Europene remarcă rezultatele impresionante în combaterea corupției la nivel înalt, ce implică „politicieni de marcă și funcționari publici de rang înalt“, dar și evidențiază atenția acordată de către DNA identificării corupției la nivel local și remarcă o consolidare a sprijinului public de care beneficiază Direcția Națională Anticorupție, reflectată de numărul tot mai mare de sesizări din partea populației, precum și de sondajele de opinie.
Și, dacă procurorii anticorupție sunt eroii pozitivi ai Raportului MCV, la polul opus se situează parlamentarii. În raport se reia observația, consemnată și în raportul anterior, referitoare la faptul că răspunsurile Legislativului la cererile formulate de Direcția Națională Anticorupție de ridicare a imunității unor parlamentari – pentru a permite inițierea de anchete sau aplicarea măsurilor de arest preventiv – sunt „lipsite de criterii obiective, neexistând o justificare clară și consecvență în fiecare caz, în special pentru refuzuri“. În acest context, Comisia Europeană notează faptulcă, anul trecut, Parlamentul a refuzat aproximativ o treime din cererile formulate de DNA de ridicare a imunității unor parlamentari.
Și sunt convins că rapoartele viitoare vor arăta cam la fel, cu aceiași eroi pozitivi și negativi, până în momentul în care onorații aleși, precum și șefii partidelor pe care le reprezintă în Parlament, vor înțelege să modifice legislația în sensul limitării imunității parlamentare la declarațiile politice, precum în orice țară civilizată. Și, era să uit!, să adopte legislația privind confiscarea extinsă. Până atunci, tot o țară de mâna a doua a Europei vom fi.