La data de 15 ianuarie 2001, după mai multe negocieri cu Paul Ioachim, mi-a fost aprobat transferul, „în interes de serviciu”, la Casa de Cultură a Sindicatelor Buzău. A semnat el transferul, dar am semnat și eu un contract de prestări servicii, prin care eram de acord să rămân, în continuare, regizor tehnic, cu obligația de a participa la repețiile și la spectacolele teatrului. După o lună, mi-am dat demisia și mi-am văzut de obligațiile de la noul loc de muncă. Nu știu cum se face că, în pliantul piesei „Ce înseamnă să fii onest” de Oscar Wilde, încă figuram ca tehnician al teatrului. Chiar dacă plecasem, țineam legătura cu teatrul, cu colegii și cu directorul Ioachim. La piesa respectivă am fost prezent în calitate de spectator, urmărind totul exclusiv din sală. Și de această dată, distribuția era una de excepție: Ruxandra Sireteanu (Lady Bracknell), Tamara Buciuceanu (Mis Prism), Dana Dumitrescu (Cecily) și Niculae Urs (Chasuble) alături de Cristina Secăreanu, Leonid Doni, și Daniel Popa.
Era pentru a doua oară când o vedeam pe Dana Dumitrescu, buzoiancă get-beget, jucând într-o piesă montată pe scena noastră. Știam doar că a absolvit la IATC și că este cadru didactic la Liceul „Margareta Sterian” din Buzău. Dincolo de frumusețea sa indubitabilă, actrița se impunea, în primul rând, printr-un joc fără cusur. Mai târziu, am aflat că s-a angajat la teatrul din Constanța. Teatrului buzoian, fiind eminamente un teatru de proiecte, nu avea și nu are nici acum actori angajați cu carte de muncă. Este vorba despre o formulă administrativă occidentală, mult mai convenabilă decât organigramele teatrelor clasice. Și încă ceva, teatrul buzoian actual are acest mare avantaj al proiectelor.
Ca într-o piesă experimentală
De Ziua Națională a Culturii, am participat la Ședința Cenaclului literar „Ad astra” al Colegiului Național „B. P. Hașdeu”. Întrunire desfășurată chiar pe scena teatrului „George Ciprian”, în condiții tehnice caracteristice unei veritabile piese de teatru. Manifestarea a fost moderată de directoarea Gina Chivulescu și de Marina Diana Hanganu, fostul „copil-minune” al literaturii buzoiene și fostă elevă eminentă a Colegiului Național „B. P. Hasdeu”, absolventă a IATC, regie artistică, în prezent secretar literar al teatrului.
La final, după mai bine de trei ore de discuții, am avut impresia că am jucat într-o piesă experimentală, alături de niște copii geniali, actori pur și simplu. Aceasta e arta în forma ei incipientă și cred că nu există inteligență umană unde să nu-și facă loc și un pic de teatru pur și simplu! De proiecte, carevasăzică!…