Ca susținător declarat al oricărei formule, politice sau din societatea civilă, care se poate opune stângii social-democrate de tip fanariot care a prăduit, timp de un sfert de secol, municipiul și orașul Buzău, nu pot să-mi ascund un zâmbet de satisfacție observând degringolada și marasmul care i-a cuprins pe pesediștii buzoieni în ultimele luni. Mai precis din momentul în care șeful (încă, de facto) al organizației județene și-a încasat condamnarea cu executare din instanța de fond brașoveană.
Cu toate acestea, vreau să spun câteva lucruri despre această stare de fapt, încercând să fiu cât se poate de obiectiv. Așadar, de pe 19 septembrie încoace, adică din momentul care a consemnat retragerea oficială a primarului Boșcodeală din respectiva funcție politică, lucrurile au evoluat din rău în mai rău. De la nerespectarea unor decizii luate în forurile de conducere statutare – așa cum a fost ignorarea votului în favoarea alegerii lui Ștefan David ca vicepreședinte al Consiliului Județean – și până la ruptura din ce în ce mai evidentă între cele două-trei-patru tabere din interiorul organizației. S-a ajuns până într-acolo încât unii dintre oamenii devotați, cel puțin pe față, primarului Constantin Boșcodeală – și mă refer aici la liota de fini și de cumetri -, să saboteze prin neparticipare o acțiune a președintelui executiv al PSD, Petre Emanoil Neagu, respectiv ,,hora-record” de la Muzeul Județean. Chiar și președintele din acte al organizației, deputatul Marcel Ciolacu, a venit abia la spartul târgului, mai mult pentru o baie de mulțime.
Ca să nu mai vorbesc despre modul absolut pueril în care se instrumentează, încă, scandalul filmulețului de la Hotel Rin, în care toată lumea se face că nu pricepe un lucru clar, și anume că punerea sa în circulație nu este altceva decât un semnal al proprietarului hotelului, primarul Sectorului 3, Robert Negoiță, adresat tuturor colegilor săi de partid care au apelat la serviciile sale mai puțin ortodoxe. Că a fost ales un om gata terminat politic pentru această operațiune, este un lucru care nu mai necesită explicații, dată fiind intenția gestului.
Acum, când prăpastia dintre tabere pare să se fi adâncit de mult încât să nu poată fi umplută nici măcar cu cadavre, se poate trage o linie și se poate spune ce ar fi fost de făcut pentru a se evita această situație. Din punctul meu de vedere, soluția ar fi fost una singură: demisia primarului Constantin Boșcodeală din fruntea administrației buzoiene în ziua condamnării de către instanța de fond și retragerea reală de la conducerea partidului, așa cum, de altfel, au cerut-o anumite voci, public sau pe la colțuri. Obstinația sa de a rămâne să facă jocurile în organizația județeană PSD, nu face decât să fărâme ce a mai rămas întreg.
Este cea mai bună ocazie pentru opoziție să se replieze și să câștige ceea ce nu a reușit în ultimii 25 de ani.