Sunt singurul scriitor buzoian verificat la Consiliul Național de Studiere a Arhivelor Securității. La cerearea unui securist amărât, ajutat de un fost pușcăriaș reabilitat de fostul lor sistem, un tip care, în ciuda defrișării masive din cerul gurii, mușcă direct cu gingiile sale otrăvite orice i se (re)comandă.
După ce s-a adeverit că nu am avut absolut nicio treabă cu fosta Securitate comunistă, foștii turnători, care, decenii în șir, au stat prin jurul meu, precum scrumul de țigară în vecinătatea jarului, au intrat în alertă instituțională. La ei de ce iese fum când se uită în oglindă, și la mine de ce retina face față oglinzii în care mă uit zilnic?
În loc să ceară accesul la propriile lor dosare, atâtea câte vor fi, băieții deștepți, din cultura locală, au ca prioritate murdărirea celor care nu sunt asemenea lor. Aștept un gest simplu din partea acestora. O simplă cerere către CNSAS. O cerere prin care să li se permită să-și viziteze haznalele din suflet, după care să tragă apa peste numele lor de cărturari. Oricum, adevărul se va afla. Una e să fii scuipat și detestat, pe nedrept, când ești viu, și alta e să crezi că despre morți e obligatoriu să se vorbească numai de bine.
În acest sens, pentru a lămuri și limpezi starea morală a actanților culturii locale, rog toate instituțiile buzoiene de cultură să depună la CNSAS o simplă cerere de verificare a angajaților și colaboratorilor proprii. Inclusiv instituțiile cazone cu activități culturale în regim de desfășurare civilă.
Și partidele ar trebuie să facă asemenea demers. Nu de alta, dar un mărunt membru de partid, fost turnător la Securitate, la o adică, la alegeri, face cât 10.000 de votanți manipulați. Frânge realitatea. Să se facă lumină!…