În trecutul meleagurilor de la Curbură apar o serie de locuitori cu nume ce ar merita o investigație istorică și filologică mai amănunțită. Majoritatea celor pomeniți mai jos apar în calitatea lor de oameni liberi, moșneni acceptați ca martori alături de boieri. Astfel, la 1559 este amintit Creațotă Sin de la Pârscov cu prenumele (,,fiul“) devenit mai târziu nume propriu. Oprea Oudecal din Zorești prin moșia întărită mănăstirii Aninoasa este pomenit la 1610.
După 1600 apare un Frige Câine la Lopătari și, peste patru secole, un Frige Bani la Cislău. Dragomir Pacioaga din Vernești era martor pentru Săseni la 1611. În aceeași calitate apare și Coman Curalici (Culadici) de la Bărbuncești în 1614. Din Hodobeni era martor în 1626 Constantin Pârțache. Ionașcu Cerchezu de pe Valea Slănicului era și el amintit în 1633. Din Cârlomănești apar, între cei 12 martori pentru Cândești, Dobrin și Stan al Imaneții la 27 decembrie 1635. Vlad Inimă Rea din Bășinești era reținut prin soția sa care vindea în 1636 o parte de moșie. Sub forma de Chiojdul de Bâțca apare localitatea prin boierul cletovț (martor) Drăgoi la 18 noiembrie 1645 luat fiind de Stroe roșiul din Cislău. Se certa cu spătarul Moise de la Pătârlagele, mare achizitor de terenuri, un Ion Roadeoală din Scurteștii anului 1649.
Pentru Fundeni, tot în 1649, era martor Stan Potcavela din Vai de Ei, ce ținea pe atunci de județul Saac. În 4 mai 1649, se constata decesul lui Stan Zamăneagră cu toți ai lui, datorită ciumei ce bântuia Răduceștiul. Prezent în 17 martie 1650 era Vlad Berebună la hotărnicia moșiei Mărăcineni a logofătului Sava Benghiul. Din Răspopi era martor în 1650 Radu Lingerouă, iar în 31 ianuarie 1652 Dragomir Lemne Rele din Cernătești era prezent la Episcopie pentru a depune mărturie pentru Rătești și Ojăști (Ojasca). Ca martor la o vânzare este pomenit Constantin Vână din Pârscoveni în 1655. Din Gomoești apare, în anul următor, Vasile Cârlig din numerosul și puternicul neam de pe Valea Slănicului. Un înaintaș al neamului Țuclea din Jideni, Stan, era martor la o tranzacție în 1656. La Mierea în 1659 era prezent Manea Bășină din Hodobeni (Odobeni). În calitate de martor era menționat la 1667 Stan Droica Pistol din Frăsinet ceea ce aduce folosirea uzuală acestei arme de foc în epocă. În Piscul Olteanului de la Chiojdu vindea un pământ cu doi ughi (galbeni) în 9 iunie 1680 Stoica Craci.
Feldmareșalul și boierii
Un Matei Sugrumaliu (Sugrumatu) era prezent în 1 aprilie 1738 la Valea Unghiului, când vindea lui Tudor, căpitanul de seimeni o vie în Dealul Jugurenilor. Moșneanul Trage Ziuă de la Cislău este pomenit la 1750 pe când ceata se stingea sub loviturile potentaților zilei. Atunci când scria dota fiicei Teofana, 25 ianuarie 1814, apare în plaiul Despre Buzău un Fătu Mălai Mare. Șase martori de la Cioranca (Bugheni pe vechi), în 6 iunie 1834, adevereau o carte „la mâna Radului sin Duțu Văpăiașu precum să se știe că având moșie deavalma cu noi Bughenii“.
La 1835 în Catagrafia executată atunci apare preotul Ivan Puifript de la Largu. Luat rob de turci, în 1828, reușește să fugă refugiindu-se la Istrița unde se însoară. Revine la Largu după ce Brăila ne-a fost retrocedată după trei secole. În 1849 va ajunge protopop. Stan Barbăacră este egumenul de la schitul Vornici. Cu ocazia unor cercetări din 1835 rezulta că schitul fusese stăpânit de către Manea Heraru până în ocupația rusă de la 1769-1774, apoi de preoții Ioniță și Neagu, egumenul D. Caraiman și călugărașul Stan Barbă Acră. Relativ la ocupația rusă de atunci se poate reține ,,lecția“ dată de generalul – feldmareșal conte Rumianțev (1725-1796) care, la nedumerirea boierilor noștri că nu sunt scăpați de turci, acesta le spunea ,,mă mir de voi, boieri, de aveți minte ca un cap de bou, cum vă este și pecetea țării voastre“. În fond se avea în vedere, de împărăteasa Ecaterina a II-a (1762-1796), transformarea Moldovei și Țării Românești în gubernii ruse. Rumianțev este cel care ne-a umplut țara cu monedele de cupru de la Sadagura luându-ne, în schimb, bunuri pentru armata de ocupație. De la grecul Cață cal, căsătorit la Smeeni, pe la 1850 avem moșia Catacal. La hotărnicia moșiei Săhăteni, făcută de ing. Pericle Zeuceanu, unul dintre martori era N. Bolborosiu. În 1853 și la 1877 apar de la Chiojdu, într-un proces de tulburare de posesie, Nicolae Bou Negru și Dinu Bou Negru. Un Cosma Mămăliguță este menționat în 1854 la Săpoca. Neagu Ioniță Matragoci la Fințești, în 1859, apare în calitate de vânzător, neamul Matragocilor fiind numeros și acum în partea colinară a Buzăului și care va ajunge să aibă membri până în Asia de sud-est.
Alexandru GAIȚĂ, Arhivele Naționale Buzău