Obișnuiți cu evocările elogioase ale lui Pamfil Șeicaru, numit deseori „cel mai mare ziarist român“, participanții la cea de-a XI-a ediție a manifestărilor ce poartă numele jurnalistului buzoian, au avut parte, ieri, de o surpriză. Marian Petcu, cercetător în Istoria Presei, a vorbit la Biblioteca Județeană, în cadrul Zilelor „Pamfil Șeicaru“ despre aspecte ale personalității cunoscutului ziarist, evitate la edițiile de până acum. Sociolog și profesor la Facultatea de Jurnalism din cadrul Universității București, inclus de revista Esquire în „Top 7 profesori cu atitudine din România“, Marian Petcu a realizat, prin prezentarea sa din aula bibliotecii buzoiene, o demitizare a lui Pamfil Șeicaru.
„Pamfil Șeicaru a fost și va rămâne cel mai puternic brand jurnalistic din România, asta este indubitabil. Ca profesor la Jurnalism vă pot spune că studenții întreabă mereu de ierarhii, . S-a spus că Șeicaru ar fi cel mai important jurnalist din România. Mie nu îmi plac astfel de ierarhii, pentru că trebuie să vedem din ce perspectivă îl apreciem. Ca autor de texte de opinie? Ca manager? Putem spune că a fost unul dintre cei mai performanți manageri, dar dacă îi căutăm în gestiune s-ar putea să găsim ceva care nu o să ne placă. Trebuie să îl vedem pe Șeicaru în contextul în care presa nu trăia din tiraj. În afară de două ziare, și , toate celelalte ziare depindeau de alte surse de venit. Aceasta este realitatea contabilă. Ce însemnau alte surse de venit? Mulți dintre ei aveau case editoriale și tipăreau manuale, chitanțiere… Mulți dintre ei aveau parteneriate cu bănci sau alte societatea importante. Să demitizăm cumva presa asta de mare impact! O presă cu tiraje de 11.000 de exemplare, fără să știm retururile“, a declarat Marian Petcu.
„Dragă, a fost un veros!“
Invitatul Zilelor „Pamfil Șeicaru“ a pomenit și despre mănăstirea pe care marele ziarist a construit-o la Orșova, locul unde a scăpat cu viață de pe front. Potrivit lui Petcu, Pamfil Șeicaru este probabil unicul ziarist din lume care a ctitorit un locaș de cult, precum voievozii. În ceea ce privește imaginea lui Șeicaru între oamenii vremii lui, invitatul amintește o discuție purtată de curând cu cea mai în vârstă ziaristă româncă.
„Chiar de curând am avut privilegiul să discut cu cea mai în vârstă jurnalistă româncă, un fenomen, are 96 de ani și este ultima descendentă pe linie feminină din familia lui Caragiale: Biti Caragiale. Ea trăiește în Israel și am întrebat-o foarte curios ce știe despre Pamfil Șeicaru. <Dragă, a fost un veros>, mi-a răspuns. Am întrebat-o pe ce se bazează și mi-a spus că așa se știe din epocă. Vreau să vă atrag atenția că s-au spus multe despre Șeicaru, a fost numit <țiganul presei române> și el, și Nichifor Crainic. A fost blamat în ultimul hal în legătură cu afacerile, deși nu știu cât este de rău să ai afaceri. Nu uitați că o parte dintre textele lui sunt niște frustrări în care se regăseau oamenii. Șeicaru știa că în Primul Război Mondial eram singura armată din zona asta care a luptat cu 11 tipuri de puști și de muniție. El a trăit această experiență traumatizantă. Erai pe front și dacă luai pușca altuia, riscai să nu se potrivească muniția“, a mai declarat Marian Petcu.
Despre cartea publicată pe banii lui Patriciu
„Scrierile lui din străinătate sunt modeste. Din punctul meu de vedere publicarea cărții la inițiativa lui George Stanca pe banii lui Patriciu este o greșeală. Există o corespondență a lui Șeicaru în care spune că nu ar vrea ca acel manuscris să apară sub forma unei cărți, pentru că nu a avut acces la surse, fiind exilat. Cred că această carte îi face un deserviciu lui Șeicaru“, a spus cercetătorul în Istoria Presei.
„Avea calitatea de a contraria“
„Am rezerve și în ceea ce privește intuiția politică a lui Pamfil Șeicaru. Să știți că un jurnalist inteligent bruschează audiența dacă vrea să aibă audiență. Adică îi schimbă perspectiva. Atunci când toată lumea este de acord că ceva este negru, el vine și spune . Șeicaru avea calitatea asta de a spune altceva decât ceea ce se știa, de a contraria. Recuperarea lui trebuie făcută în totalitate. Trebuie spus adevărul până la capăt. Să nu ne prefacem că nu a existat o atitudine antisemită, într-o Românie antisemită. La un moment dat, s-a ajuns la decizia că evreii, declarați oficiali vrăjmașii Regatului României, nu trebuie să mai aibă aparate de radio, pentru că în aparatele alea exista ceva cu care ei puteau comunica cu străinătatea. Nu se spunea cui, dar se bănuia că puteau transmite informații strategice. Astfel, s-au confiscat toate aparatele de radio și au fost depuse în garajul de la poliție. S-a ajuns însă la concluzia că nu se poate transmite prin aparatul de radio și s-a decis înapoierea aparatelor, dar în depozit nu mai exista nimic. Domnii de la poliție și armată le furaseră“, a mai spus Marian Petcu.
