Excelent demersul jurnalistei Silvia Vrînceanu de a sta la taclale, ca între doamne, în numele „României curate“, cu inspectorul școlar general buzoian Geta Burducea. Niciun ziarist buzoian nu a izbutit să obțină asemenea mărturisiri din partea celei care a izbutit performanța, notabilă, de altfel, de a pica de două ori la rând examenul pentru postul pe care îl ocupă cu delegație, poticnindu-se la prima probă, cea scrisă, și de a rămâne pe post. Nu comentez cauzele; poate doamna Burducea a avut mai mare încredere într-un „nume de la București“ – fără să știe că Silvia Vrînceanu este unul dintre veteranii presei post-decembriste din județul vecin, Vrancea -, poate că jurnalista din Focșani a reușit să o dezinhibe, așa cum disprețuiții jurnaliști de Buzău nu au reușit vreodată să o facă.
Cert este că produsul finit, declarațiile obținute de Silvia Vrînceanu și publicate pe site-ul „România curată“ sunt delicioase. Spun astfel pentru că sunt sigur că nimeni nu și-a închipuit ce zace, cu adevărat, în mintea celei care conduce învățământul buzoian. Cred că până și cei care lucrează la publicațiile umoristice vor avea de învățat de pe urma acestui interviu, dacă nu vor fi prea invidoiși, că nu le-au trecut lor prin cap asemenea vorbe pe care le-a comis, cu maximă seriozitate, Geta Burducea.
Nu am să insist asupra tuturor declarațiilor pe care inspectorul general buzoian le-a făcut „României curate“. Am să mă opresc doar asupra celei pe care redacția OPINIA a considerat că trebuie să i se acorde cinstea de a fi titlul articolului în care am prezentat materialul din „România curată“: „Suntem aleși la Inspectoratul Școlar să facem management, nu să învățăm o teorie care oricum nu se aplică în practică“. Cu siguranță, fraza comisă de Geta Burducea va face istorie. Mult mai răsunătoare decât a făcut-o insistența ei de a rămâne pe post.
Dacă doamna Burducea va ajunge vreodată într-un post de înaltă decizie sau dacă ideea ei va fi preluată de vreo altă minte luminată de politruc din structurile centrale de conducere, vă dați seama că materia numită Management va dispărea ca obiect de studiu din universități. Ce ne trebuie teorie, nu-i așa, dacă ne-a născut mama manager și doar cei șapte ani de-acasă ne sunt suficienți să aplicăm știința conducerii? Prin extindere, ar cam putea dispărea 90 la sută dintre materiile de învățământ, care sunt teoretice. La o adică, ce-i trebuie unui avocat să viseze ecuații diferențiale? Nu vreau să mă gândesc ce ar însemna în cazul Medicinei, să pui omului direct bisturiul în mână, pe premisa că nu-i trebuie teorie prea multă!
Aș mai avea o remarcă de făcut. Geta Burducea vorbește despre ceea ce înseamnă vara pentru Inspectoratul Școlar: examene, concursuri, mișcare de personal. Oare aici, când se mândrește că a ținut în mână un județ greu, s-a referit și la modul în care s-a desfășurat Bacalaureatul la Colegiul Tehnic?