Ieftin, căzut în derizoriu. Cam așa s-ar putea caracteriza, în foarte puține cuvinte, circul pe care Partidul Social Democrat l-a jucat, în aceste zile, în fața unei țări blazate și a unei lumi civilizate, cu siguranță perplexă în fața unei asemenea întâmplări nemaivăzute. Un partid politic, cel mai numeros din România, care controlează în cvasitotalitate Parlamentul, guvernul, și o bună parte dintre județele patriei, și-a ales conducătorul prin vot direct. Un conducător care a fost unic candidat. Astfel, Partidul Social Democrat a înlocuit, în nici două luni, un președinte trimis în judecată cu unul gata condamnat, ce-i drept, deocamdată doar în primă instanță.
De luni încolo, după ce alegerile au fost validate, Partidul Social Democrat a devenit oficial partid al penalilor. De luni, această sintagmă nu mai este nici o figură de stil jurnalistică și nicio alăturare de cuvinte numai bună de folosit de către opoziție în declarațiile politice. De luni, această sintagmă nu se mai scrie cu ghilimele. Și spun acest lucru întrucât “talpa partidului”, adică cei peste 80 la sută dintre cotizanții care s-au prezentat duminică la vot și au legiferat acestă mascaradă, au arătat tuturor că aceasta este muzica ce le place. Cântată de un țărănuș șmecher de Teleorman care sfidează tocmai principiul pe care îl tot flutură, împreună cu camarila din jurul său: democrația.
Democrația are, printre multele legi care o reglementează, și multe altele precepte, nescrise. Printre ele acela de a te retrage atunci când ai fost prins că ai călcat pe bec. De a privi instituția demisiei sau a retragerii dintr-o funcție publică ori de partid cu același respect cu care privești și o investitură.
S-a întrebat oare vreunul dintre cei care au fost duminică la scrutinul intern al PSD – indiferent că l-au votat sau nu pe Liviu Dragnea – de ce legile din lumea civilizată nu prevăd în mod expres plecarea din funcție a unui demnitar condamnat sau cercetat penal ori a unui lider politic aflat într-o situație similară? Bineînțeles că nu, căci dacă s-ar fi arătat interesat de o asemenea chestiune ar fi aflat că lucruri de acest gen nu sunt reglementate explicit pentru că respctivii își dau demisia în următoarea secundă după inculpare sau condamnare.
Să revenim la votanții de rând, cei care l-au legitimat duminică pe Liviu Dragnea și au șters cu buretele ghilimelele cu care, până ieri, trebuia însoțită sintagma ,,partidul penalilor”. Numărul mare de oameni, foarte mulți tineri, care s-au prezentat la vot nu ne poate determina decât să tragem concluzia că, din punctul lor de vedere, a fi urmărit penal sau chiar condamnat este o cerință obligatorie pentru ca un social-democrat român să poată accede într-o funcție de conducere în partid sau în administrație, un deziderat. Și că urmăritul penal Victor Ponta și condamnatul Liviu Dragnea sunt repere morale de primă mână pentru pesediști, în special pentru cei tineri.
De-abia acum putem realiza cu toții ce s-ar fi întâmplat cu această țară dacă Victor Ponta ar fi câștigat alegerile prezidențiale de anul trecut. Din fericire, Dragnea și Ponta trebuie să se mulțumească acum cu o Românie mult mai mică, dar roșie până în măduva oaselor; Partidul Social Democrat se numește, adică partidul penalilor, fără ghilimele, începând de luni după-amiază.