Ce se ascunde în spatele anchetei de la trustul Cancan?

   Își închipuia cineva că, în România, o afacere de genul „paparazzo“, având la dispoziție un ziar și, eventual, un studiou de producție TV pentru emisiuni de genul tabloid, este folosită doar pentru a face bani din vân­zări și din rating? Mai ales că, de numeroase ori, s-a a­tras atenția asupra faptului că, în asemenea firme pres­tează tot felul de inși pro­veniți din serviciile de filaj – ale statului sau private -, care, oficial, sunt zilnic la vânătoare de știri cu vedete sau cu alte persoane publice, însă, de fapt, se ocupă de cu totul alt gen de „observări“. Și că prin ziare sau pe la televi­ziuni apare doar o mică parte din prada zilnică a acestor „paparazzi“, restul fiind pus bine la păstrare.

   Toată lumea a fost revoltată despre scena mizera­bilă difuzată de o televiziune în care un manelist își bate iubita însărcinată, subiect comentat și de presa inter­națională. Însă mult prea firave au fost reacțiile la povestea descinderii procu­rorilor anticorupție la sediile Cancan și Cancan TV, pe motiv de trafic de influență și spălare de bani, într-un dosar în care, se pare, sunt implicați și politicieni co­rupți.

V-ați întrebat vreodată de ce – aici exceptăm zuzele din show-biz în căutare permanentă de publicitate și politicienii ratați care nu au altă șansă să nu fie dați uitării decât apărând prin tabloidele patriei – sunt doar anumite persoane care apar în știri negative de can-can? Și de ce altele, care sunt cu mult mai interesante din punct de vedere al mondenităților, incluzând aici și amantlâcurile, par a fi protejate de toată lumea din această breaslă?

   Răspunsul l-ar putea ofe­ri, fără îndoială, ancheta în derulare asupra trustului media Cancan. Căci spălarea de bani proveniți din mită prin intermediul unei asemenea afaceri ar putea avea în spate și alte posibile infracțiuni, cum ar fi șantajul. Mai precis, chiar prin intermediul unui șantaj să se fi făcut „lipeala“ dintre politicienii în cauză și trustul media; pentru că de la cum­părarea bunăvoinței pentru a nu se publica anumite lucruri je­nante și până la o relație „de afaceri“, precum spălarea de bani obținuți din mită nu este decât un singur pas.