Devenit „orașul farmaciilor, al second hand-urilor și al caselor de pariuri”, Buzăul rămâne, în arhive și în amintirea celor mai în vârstă, locul vechilor comercianți din Strada Târgului, al caselor cu arhitectură deosebită și al oamenilor care au excelat în diverse domenii de activitate.
OPINIA vă propune, în colaborare cu istoricul Valeriu Nicolescu și pagina de Facebook „Buzaul vechi”, o rubrică permanentă (în fiecare miercuri și joi) sub forma unei incursiuni în istoria locală, o comparație a Buzăului din trecut cu cel de astăzi.
(sursa fotografiilor: • colecția OPINIA • Valeriu Nicolescu • Gabriel Petre • Buzaul Vechi • colecția Aurelia Sprînceană, via Dorian Luparu (imagini de la sistematizarea anilor ‘60) • colecția Alexandru Miriță, via Andrei Daniel (imagini de la mijloc de anii ‘40 cu soldați naziști și Piața Daciei veche) • Doru Drăgoi (imagini anii ‘1970 Cuza Voda și blocurile Romarta în construcție) • Ovidiu Nica (Casa Pionerilor și imagini cu zona rondului Episcopiei la sistematizarea din anii ‘80).
„Imaginea este din anul 1939. Din 1936 s-au făcut exproprieri pentru amenajarea parcului din fața Bisericii Sf. Îngeri: imobilul proprietatea Maria Florian Petrovici, strada Regele Carol al II-lea (Unirii) nr. 33, pentru care s-a plătit suma de 600.000 lei, 430 m.p. din curtea bisericii și dărâmarea, pentru alinierea străzii, a clopotniței, conform hotărârii Consiliului comunal din 15 ianuarie, plătindu-se 735.000 lei. În 1937, s-au expropriat alte terenuri și s-a achiziționat imobilul proprietatea Paul Braunștein, strada Doamna Neaga nr. 2, pentru mărirea parcului, dar acțiunea Primăriei a declanșat procese, intentate de ing. I. Jecu și Biserica „Sf. Îngeri”, în legătură cu terenurile expropriate. Prin decizia nr. 2533/11 iunie 1939, Curtea Administrativă din București a admis plata a 600.000 lei, Mariei Florian Petrovici, născută Alexiu, pentru imobilul expropriat conform hotărârilor Consiliului comunal din 18 noiembrie 1933, 30 noiembrie 1934 și 15 ianuarie 1936, pentru amenajarea parcului din fața Bisericii Sf. Îngeri care, în 1938 avea 5500 m.p.
Exproprieri de utilitate publică s-au făcut și în 1940: imobilele proprietatea N. Georgescu și Petrovici și o parte din curtea Bisericii Sf. Îngeri. În memoriul anexat se menționează că în 1936 s-a dispus mutarea pieței în noul amplasament (realizată în anii 1935-1936) construit de Primărie, fostul spațiu al pieței și o parte din grădina bisericii (366,63 m.p. evaluat la 81.423 lei) fiind destinate pentru parc, dându-se astfel un nou aspect edilitar orașului. Parohia a intentat proces (dosar 11.149/1936, cu termen și la 20 iunie 1940) cerând 735.000 lei daune. Clopotnița, deja degradată, a fost demolată, la fel și gardul din beton și fier forjat (evaluate la 300.000 și respectiv, 51.920 lei), aliniindu-se și mărindu-se strada Unirii. Primăria s-a obligat să realizeze pe 129,80 m.l. o nouă împrejmuire, existentă și astăzi, și să ofere în schimb 4,00 ha. din moșia orașului.
Lucrările de împrejmuire, instalațiile electrice, asfaltarea trotuarelor și plantarea de arbuști au însumat 1.737.559 lei. Restul grădinii și terenul proprietatea Primăriei urmau să fie folosite pentru construcția viitoarei biserici catedrale și a unui parc, astfel că s-a interzis, conform planului de sistematizare, orice construcții în zonă. Pentru alinierea străzii Unirii și parcului s-au expropriat imobilele Petrovici (672.000 lei) și Paul Braunstein (300.000 lei), iar mai înainte și imobilul cu terenul aferent din strada Unirii nr. 83, proprietatea Maria avocat Gh. Alexiu. La 14 martie 1946, s-a încheiat o tranzacție între Primărie, reprezentată prin primarul Dobre Chiteș și Parohia Sf. Îngeri, autentificată de Tribunalul Buzău la nr. 1275/27 martie 1946, prin care Parohia primea o despăgubire de 433.000 lei renunțând la orice alte pretenții, iar Primăria, prin avocatul Petre Șerdinescu, obligându-se să îngrijească parcul din fața bisericii“, relatează istoricul Valeriu Nicolescu.