Doi viitori candidați la funcția de primar al municipiului Buzău și-au început cu stângul aventura către Palatul Comunal, încercând să păcălească opinia publică prin denaturarea adevărului fie în legătură cu adevărata orientare politică, fie cu aspecte din istroia recentă a CV-ului lor. Este vorba despre candidatul Uniunii Naționale pentru Progresul României, Ovidiu Anghel, și despre cel al Partidului Mișcarea Populară, Ion Marin.
Lui Ovidiu Anghel nu i-a ieșit pasența cu liberalii
Pentru a înțelege bine mecanismul care l-a condus pe Ovidiu Anghel să-și anunțe candidatura la Primărie sub stindardul UNPR, trebuie să facem câteva precizări. El a intrat în politică în anul 1996, în Partidul Democrației Sociale din România, pe care l-a părăsit în același an, după ce PSDR și Ion Iliescu au pierdut alegerile parlamentare și prezidențiale. S-a înscris în partidul fostului ministru de Externe Teodor Meleșcanu, Alianța pentru România, de unde a plecat, în anul 2000, în Partidul Democrat. Ca membru PD, ulterior PDL, Anghel a fost consilier municipal timp de două mandate, director al Poștei Buzău, subprefect și director al sucursalei Buzău a Electrica-Furnizare, post pe care îl deține și în prezent. După căderea guvernului Ungureanu, a revenit la prima dragoste, PSD, apoi, după câștigarea alegerilor prezidențiale de către Klaus Iohannis, s-a înscris în PNL, prin ușa lăsată întredeschisă de vechii liberali, în perioada cât co-președinte al organizației era liberalul cu valențe social-democrate Cristinel Romanescu. Imediat după aceea, Ovidiu Anghel s-a înscris în cursa internă pentru stabilirea candidatului PNL Buzău la Primărie, fiind ferm convins că scenariul conceput de Romanescu, Drăgoi et. Comp – acela de a anihila complet gruparea foștilor democrat-liberali din organizația Buzău – va avea succes. După „căderea“ lui Romanescu din fruntea organizației județene liberale, grupul format din cei câțiva susținători ai acestuia a început negocieri cu alte partide pentru a-și oferi serviciile; întrucât social-democrații nu știu nici ei cine-i va conduce de sâmbătă încolo, au fost îndrumați către UNPR, care i-a primit cu brațele deschise și unde, se spune, ar fi și semnat un document care le garantează fugarilor locuri eligibile pe listele de la anul. Astfel, lui Emilian Drăgoi i s-ar fi promis primul loc pe lista de candidați pentru Consiliul Județean, iar lui Ovidiu Anghel nominalizarea pentru funcția de primar, ultimul fiind un bun iepuraș pentru candidatul PSD, așa cum a fost, în 2008, și prietenul său său politic Cristinel Romanescu.
Popularul Ion Marin vrea răzbunare?
În ceea ce-l privește pe Ion Marin, fost inspector-șef al Inspectoratului de Poliție Județean Buzău, lucrurile sunt ceva mai grave. Astfel, el a fost demis în noaptea de dinaintea alegerilor locale din 10 iunie 2012, de guvernul Ponta, după ce Poliția buzoiană scăpase de sub orice control acțiunile politice ale celor doi combatanți „roșii“ pentru funcția de președinte al Consiliului Județean, uselistul Cristinel Bîgiu și independentul Victor Mocanu. Mai mult, poliția buzoiană nu a mișcat niciun deget să verifice informațiile apărute în spațiul public privind posibila tipărire „la negru“ a unor buletine de vot și nici nu a luat vreo măsură împotriva președinților de secții de votare care au plecat, sâmbătă seara, acasă cu ștampilele de control ale secțiilor.
La lansarea candidaturii sale, însă, Marin a prezentat o versiune romanțată a demiterii sale, o versiune aiuritoare care, din punctul nostru de vedere, ar putea constitui un bun subiect de meditație și cercetare pentru oamenii legii, aceia în activitate, nu pensionari, care se ocupă de subiecte precum corupția. El a spus că demiterea sa a fost cauzată de faptul că nu ar fi răspuns „comenzii PDL“ de a atrage către partid oameni cu bani. Mai mult, el a spus că mai mulți oameni politici buzoieni și-au dat mâna pentru a-l demite din funcție, iar acum a venit rândul său ca, dintr-o funcție politică precum cea de primar, să-i răsplătească. Adică să se răzbune?