Luna aceasta ne-am îndreptat atenția spre un obiect cu o denumire mai puțin obișnuită – o pintaderă. Numele, pe care îl recunoaște imediat orice arheolog, este unul exotic, la fel ca multe alte denumiri care etichetează obiecte din trecutul nostru îndepărtat. Pintadera este un obiect modelat din lut, format dintr-o plăcuță circulară, ovală sau rectangulară, de care este atașat un mâner-apucătoare. Suprafața plană a plăcuței este acoperită cu motive spiralice sau unghiulare (zigzaguri, cruci etc.), realizate în tehnica exciziei sau a inciziei. Obiectul este asemănător ca formă cu ștampilele din zilele noastre, motiv pentru care se consideră că funcția pe care acesta a îndeplinit-o în trecut trebuie să fi fost aceea de a imprima imaginea de pe disc pe felurite suprafețe. Până în prezent nu au fost descoperite amprente ale unor astfel de piese, care ar fi putut să fie ștampilate pe materiale perisabile, cum sunt țesăturile sau pielea, în scop decorativ sau ca marcă de identificare. Se consideră, de asemenea, că pintaderele ar fi putut fi utilizate pentru realizarea unor tatuaje.
Găsit într-o fostă locuință incendiată în Eneolitic
Artefactul prezentat de noi a fost descoperit în anul 1955, la Aldeni – Dealul Balaurului, comuna Cernătești, în timpul cercetărilor arheologice sistematice. Așezarea de la Aldeni, cuprinzând mai multe niveluri de locuire, este una importantă pentru preistoria regiunii, deoarece descoperirile din nivelul eneolitic sunt ilustrative pentru definirea unui aspect cultural care îmbină trăsături specifice culturilor Cucuteni și Gumelnița (aspectul cultural Stoicani-Aldeni). Cercetată în anii ’40-’50 de către arheologii Gheorghe Ștefan și Eugen Comșa, această așezare se remarcă prin pachetul consistent de informații obținut pe baza vestigiilor dezvelite, ce constau în locuințe, anexe și gropi care au conținut un bogat inventar arheologic.
Pintadera provine dintr-o locuință incendiată, atribuită ultimului nivel de locuire eneolitic. Realizată din lut, dintr-o pastă de calitate bună, fină și omogenă, piesa are diametrul de 47 mm și înălțimea de 20 mm. Baza are formă circulară, iar apucătoarea este trapezoidală cu capătul rotunjit și cu o perforație prin care era petrecut probabil un șnur. Pe disc a fost realizată prin incizie o spirală concentrică cu patru spire, răsucită spre stânga.
Cea mai bine conservată pintaderă
În colecțiile Muzeului Județean Buzău se găsesc 12 astfel de piese, provenind de la Aldeni (com. Cernătești), Coțatcu (com. Podgoria), Sudiți (com. Gherăseni) și Moisica (com. Smeeni). Toate datează din mileniul al IV-lea î.Hr. (toate datate în mileniul IV). Cea prezentată în rândurile de mai sus este printre puținele pintadere bine conservate și despre care se cunosc mai multe date privind contextul descoperirii.
Pintaderele sunt răspândite pe un spațiu larg în sud-estul și centrul Europei, pe teritoriul României fiind întâlnite începând din neoliticul timpuriu (cultural Starcevo-Criș) până în timpul eneoliticului (culturile Gumelnița, Precucuteni, Cucuteni, Stoicani-Aldeni etc.). Această largă răspândire arată persistența unui limbaj simbolic comun, străbătând granițe culturale și cronologice.