Fiind un economist de marcă, se pare că Mugur Isărescu își poate număra singur zilele care i-au mai rămas de stat în funcția de Guvernator al (Băncii Naționale a) României. Adunate la un loc, toate mandatele foștilor președinți ai României, cu excepția celui aflat în exercițiu, nu fac cât cel al lui Mugur Isărescu. Nu numai ca timp, ci și ca efect direct asupra întregii țări, în bune și în rele, economic și politic.
Timp de un sfert de secol năucitor, Isărescu a girat o anume stabilitate a monedei naționale. Așa spun specialiștii. Eu cred că această „stabilitate” a fost creată doar pentru vulg, căci, dincolo de ea, clasa politică și, bineînțeles, afaceriștii veroși, au trăit într-o „instabilitate” financiară profesionist orchestrată, care le-a permis agonisirea unor averi astronomice. Ca Guvernator al (Băncii Naționale a) României, Mugur Isărescu nu avea cum să nu știe ce se întâmplă în spatele cortinei financiare.
Să fi ținut el, în toată această perioadă, o „dublă contabilitate”, una pentru popor și una pentru ceilalți? E posibil. Și e la fel de posibil ca, din punctul său de vedere, ambele să fi fost corecte. Adică, pentru politicieni și afaceriști, 2 plus 2 să facă 4, iar pentru popor, 4 minus 2 să facă 2. Melodia mi se pare cunoscută: do-re-mi-fa-sol-la-si-do/do-si-la-la-sol-fa-mi-re-do! Cam în acest „acord” se poate încheia mandatul lui Mugur Isărescu, rămâne de văzut doar cine și când îi va intona melodia tradițională „Marșul”. Și ce casier principal îi va lua scaunul tocit, retapițându-l cu capete de lei ceva mai puțin africani și ceva mai vizibil occidentali.
De fapt, după declarațiile literare din ultima vreme, Mugur Isărescu pare a spune că se retrage de bună voie și nerugat de nimeni. Din plictiseală sau chiar din oboseală. E totuna. Se pare că între Victor Ponta și Mugur Isărescu există, în clipa de față, o neînțelegere înțeleasă de la sine: vor pleca din funcții aproape în același timp, dar nu înainte de a simți sub tălpi apa de pe fundul bărcii sparte de târnăcoapele pesediste, certitudinea că după ei va fi cum a mai fost și mai rău decât atât.
Cei care vor veni la putere, după alegerile de anul viitor, nu vor prelua puterea după o guvernare de patru ani, ci după una de 25 de ani! Le vom plânge de „milă” la timpul cuvenit!