Înțeleg că un număr impresionant de cadre medicale intenționează să protesteze pentru mărirea salariilor. Se anunță o grevă generală de proporții. Dacă și medicii au ajuns să-și cerșească salariile de la îmbuibații nației, e grav.
În toți acești ani, dincolo de dreptul la niște salarii decente, medicilor li s-a răpit, în primul rînd, demnitatea. La ora actuală, dintre toate categoriile profesionale, cea de medic este cea mai discreditată. Știm cu toții lipsurile cronice cu care se confruntă sistemul medical. Ni s-a inoculat ideea că mii și mii de medici români au plecat din țară numai pentru niște salarii mai mari, nu și pentru că își doreau niște condiții bune de muncă și un respect social pe care aici nu-l vor mai avea în vecii vecilor.
Când se îmbolnăvesc, politicienii români se tratează în spitale din străinătate. Acest aspect denotă clar atitudinea lor față de sistemul medical romînesc. Chiar dacă medicii vor obține salarii mai mari, problemele de fond vor fi aceleași. Suntem aburiți cu construcția unor așezăminte religioase faraonice, fie ele catedrale, fie moschei sau chiar colibe stelare. Nu am auzit niciun om de stat, niciun parlamentar, propunând, de exemplu, un „spital al neamului”, altul decât Parlamentul României, acest loc în care, de un sfert de secol, indivizi de teapa lui Vadim Tudor, își tratează puseele pseudonaționaliste.
Palatul Parlamentului ar putea foarte bine să fie a opta minune a lumii, cel mai mare spital din lume, un loc în care s-ar putea întoarce să-și facă meseria toți medicii români plecați în străinătate. Locul normal al parlamentarilor este undeva prin circumscripții. Nu de alta, dar ar fi foarte corect ca aleșii nației să dea zilnic ochii cu cei care i-au votat.
Ce spun eu aici sunt lucruri care țin de domeniul SF. Realitatea e mult mai dură, dovadă fiind faptul că, după ce și-au triplat idemnizațiile, politicienii vor să își mărească și pensiile. Asistăm la o incredibilă inversare a scării valorilor. Salariile și pensiile demnitarilor li s-ar fi cuvenit medicilor. Și invers!