Alexandru GAIȚĂ
În Catagrafia de la 1838 plaiul Pârscovului avea în compunere satele Bădila și Blestematele (61 familii), Bălănești (134), Bobești (69), Bozioru (99), Brăești (79), Cănești (66), Chizeni (104), Goidești (111), Gura Aninoasei (110), Gura Văii (49), Izvorul Ciutei (45), Joseni (65), Lunca Frumoasă (102), Măgura 89), Moșăști (107), Negoșina (59), Odăile (80), Olășești (39), Pâclele (86), Pârscov (98), Păcurile (67), Plopeasa (92), Policiori (74), Posobești (54), Răteștii de Sus (66), Scăeni (126), Scorțoasa (31), Târcov (46), Trestia (89), Trestioara (87), Unguriu (122), Valea Fântânii (75) și Valea lui Dragomir (46).
Plaiul Slănicului cu reședința la Beceni cuprindea satele Aldeni (52 familii), Beceni (100), Băești (45), Băligoși (32), Beciu (48), Bisoca (111), Blăjani (84), Cărpiniștea (60), Câmpu Lungeasca (56), Cernătești (34), Clociți (42), Coca (54), Fundeni (49), Ghizdita (43), Goicelu (57), Grabicina (122), Gura Dimianii (75), Izvorul Dulce (73), Licoiu (58), Lopătari (124), Mânzălești (72), Mănești (102), Mărgești (32), Niculești (32), Pardoși (106), Petrăchești (63), Podu Muncii (41), Poiana Ascunsă (52), Răghinești (38), Sălciile (98), Săruleștii ot Vintilă Vodă (109), Slobozia (46), șchei (155), Valea Nucului (91), Valea Părului (60), Valea Ratii (50), Valea Soreștilor (59), Valea Șchiopului (38) și Zărneștii de Slănic (82).
Plasa Sărății cu reședința la Stâlpu avea în compunere satele Adunații Poșta Călmățuiu (30), Brânzescu (14), Budești (37), Cândeștii de Jos (116), Cândeștii de Sus (50), Căpățânești (45), Clinciu (14), Clondiru de Jos (68), Clondiru de Sus (26), Dara de Jos (115), Găgenii de Sus (20), Gomoești (20), Grăjdana (99), Grecii de Buzău (29), Gura Dării de Sus (50), Izvoru Dulce (134), Lipia (168), Lișcești (18), Mateești (25), Mărăcineni (57), Mătești (49), Miluiți (52), Muscelu Dării (131), Nenciulești (119), Nișcov (31), Nișcovu Adunat (34), Ogrăzeni (68), Pietroasa (223), Pietrosul (59), Pleșcoiu (162), Postiești (50), Săpoca (53), Săseni (57), Săsenii din Deal (21), Simileasca (15), Slobozia Ghiculeștii (33), Stâlpu (190), șarânga (156), Tisău (227), Tufele Mereilor (39), Valea Teancului (93) și Vernești (59).
Plasa Câmpul cu reședința la Buzău avea satele Adunații Poștii Câlnău (11), Albești (103), Băjani (27), Bâlhacul (64), Beilicul (27), Bentu (68), Cacaleții Vechi (44), Căldărăști (121), Caragelile (184), Cilibia (35), Cochirleanca (6), Coeteasa (19), Cotu Ciorii (50), Cotuna (10), Făureii Noi (37), Făureii Vechi (19), Focșenei (18), Găvănești (88), Haimanalele Poștii Câlnău (54), Largu (60), Luciu (93), Macoveanca (16), Macsenu (62), Mânzu (10), Meteleu (21), Moisica (86), Moșasca (163), Moșăști (16), Motohani (15), Movila Oii (63), Nisipurile (41), Padina (295), Rătunda (154), Rătunda ot Brădeanu (26), Rușețu (111), Săgeata (60), Sălcioara (32), Scărlătești (6), Scurtești (42), Silișteanca (28), Slobozia ot Câlnău (57), Smeeni (88), Stăncești (59), Strâmbu (168), Surdila (9), Tăbărăștii Noi (50), Tăbărăștii Vechi (64), Țintești (44) și Zărneștii de Câlnău (29).
Plasa Tohani de la 1845 avea reședința la Mizil avea în compunere 18 sate.
Odată cu 1 ianuarie 1845 în cadrul Buzăului va apare plaiul Despre Buzău cu reședința la Pătârlagele care, până atunci, aparținuse de județul Săcuieni sau Saac. În acest plai, la 1838, avem satele Aluniș (37 familii), Apostolache (39), Bâsca Rusilii (87), Bâscenii de Jos (59), Bâscenii de Sus (82), Bărăști (75), Begu (49), Botești (40), Buda (38), Butuci (25), Calvini (59), Cătiașu (36), Cătina (110), Cepturașu (104), Chiojdeanca (71), Chiojdu din Bâsca (150), Cislău (80), Colțu (108), Crăciunești (24), Fundăturile (41), Gornet (54), Gura Teghii (164), Horzănești (48), Lapoșul Nou (119), Lapoșul Vechi (134), Mârlogea (36), Mărunțișu (82), Mlăjet (63), Muscelul Cărămăneștilor (67), Nehoiași (145), Nehoiu (155), Nucet (50), Nucii Ghidii (39), Păltineni (80), Pănătău (66), Pătârlagele de Jos (17), Pătârlagele de Sus (90), Plăișor (25), Poenile (66), Poenițele (25), Predești (59), Râpele (85), Rotari (31), Rușavăț (123), Salcia (106), Sângeru (26), Sibiciu de Jos (37), Sibiciu de Sus (69), Stânile (42), Starchiojd (179), Tătaru (110), Tisa (59), Trenu (55), Udrești (57), Ursoaia (97), Valea Anii Pământeni (62), Valea Lupului (64), Valea Muscelului (77), Valea Sibiciului (74), Valea Văii Pământeni (39), Valea Văii Ungureni (27), Viperești (115) și Zaharești (74).
În 1845 o parte din satele Saacului vor trece la Buzău, iar celalalte la Prahova. ,,Împărțeala” va naște vii nemulțumiri la Buzău cei de aici considerându-se înșelați de unde animozități ce se vor perpetua multă vreme.
Mareea de instrucțiuni referitoare la atribuțiile funcționarilor de la plaiuri și plăși va duce în multe cazuri la ignorarea acestora deși Bucureștiul dorea, ca astfel, să evite abuzurile. În luna iulie 1847 se venea din nou cu o serie de precizări referitoare la atribuțiile subocârmuitorilor. Modul de recrutare a subadministratorilor va fi modificat în 1851 prin numirea acestora de către guvern din patru candidați pentru a se evita influențele locale.
Proiecte de reformă a sistemului administrativ vor continua după Proclamația de la Islaz din 9/21 iunie 1848 prin lucrările din Adunările Ad-hoc ca urmare a Congresului de pace de la Paris din 1856.
Prin Convenția de la Paris din 7/19 august 1858 se stabilea numai ,,principiul dezvoltarii institutiilor municipale atât urbane cât și rurale lasând la latitudinea viitorului legiuitor amănuntele organizarii efective. În conformitate cu recomandările Comisiei europene, Convenția nu reglementează departamentul (județul) ca unitate de descentralizare administrativă”.
Deja de la 1860, la nivelul județelor, apăreau, cel puțin nominal, directorii prefecturilor ca adjuncți ai prefectului.
Necesitatea de a avea un corp de funcționari disciplinat, moral și profesionist se va impune deoarece fără acesta orice acțiune de reformare era sortită eșecului. Nu trebuie uitat că recrutarea de funcționari era dificilă într-o țară în care nivelul analfabetismului reprezenta 95% din populație. Prin decretul nr. 697 din 1861 se stabileau atribuțiile directorilor de prefecturi ca ajutori ai prefecților.
Prin Legea pentru Consiliile județene va apare instituția prefectului ca organ unipersonal cu atribuții executive. Prefectul prin atribuțiile ce le avea, ca reprezentant al intereselor generale, executa ordinele ministeriale, prevederile legale în vigoare conform regulamentelor. El raporta centrului orice încălcare a legalității fiind prezent la deliberările din Consiliile județene, dar și apăra interesele județului. De aici contradicția funcției.
Plasa, conform legilor din 1864, era o unitate administrativă intermediară între județ și comună. Subprefectul era lipsit de dreptul de decizie propriu el ocupându-se de executarea hotărârilor transmise la comune, de inspecțiile din teren pentru verificarea registrelor de stare civilă sau aspecte financiare de la nivelul comunelor.
După Legea comunală de la 1864 Buzăul avea plășile Buzău cu 17 comune, Pârscov cu 16, Slănic cu 19 comune, Câmpu cu 22 de comune, Sărata cu 16 comune și Tohani cu 18 comune. Legea administrativă de la 1864 acorda personalitate juridică comunelor urbane și rurale. Fiecare comună rurală trebuia să aibă primărie, școli, grijă față de biserici, pompieri, spitale în funcție de numărul de locuitori etc.
Se poate spune că legile anului 1864 ,,au schimbat complet peisajul instituțional românesc, aducând o serie nouă de principii, legate de organizarea și funcționarea administrației publice locale”.