Dacă este sfârșit de săptămână, la Buzău încep serile proiecțiilor de filme în aer liber. Centrul de Cultură și Artă invită, în această seară și mâine seară, buzoienii în amfiteatrul din Parcul Tineretului pentru a urmării alte două filme românești noi.
În această seară, de la ora 21,15, este programat filmul „Love Bus”. Pelicula cuprinde cinci filmulețe a căror acțiune se desfășoară într-unul din cartierele Bucureștiului și care sunt semnate, cu o singură excepție, de tineri absolvenți ai UNATC. Mai dezinhibat cu drogurile decât cu sexul (!), cu stângăcii și mici reușite, „Love Bus” e interesant pentru că ia pulsul generației Whatsapp, arătând cum percepe ea dragostea și problemele ei.
Filmulețele se numesc: „Iancului”, „Drumul Taberei”, „Unirii”, „Tineretului” și „Cișmigiu”.
Poveștile, fiind scurte, sunt bazate pe dialog și pe câte o întâmplare care declanșează un anumit conflict. Fiecare e mai mult sau mai puțin clară; personajele au o oarecare adâncime; în orice caz, se află la un alt nivel (mai profund) decât cele din Selfie, de pildă producție MediaPRO fără pic de onestitate și extrem de artificială. În funcție de cartier, situația materială și, deci, condiția personajelor diferă. E plăcut modul în care au fost create aceste deosebiri; care individualizează fiecare scurtmetraj, ca problematică și, implicit, situație. Mergem de la petreceri cu un puternic parfum adolescentin, ținute în vreun apartament înghesuit de bloc, unde persoanele sunt destul de ignorante, la discuții cu tentă filosofico-nihilistă, a unor pre-adulți poate îmbătrâniți puțin înainte de vreme.
Ca întreg, acest omnibus reușește să nu dea în penibil, ceea ce ajunge să fie o realizare în sine; dar nu excelează la vreun capitol. Imaginea e îngrijită, interpretarea la fel (chiar dacă lacune inerente există), narativul e mai tot timpul curat (chiar dacă derizoriu) și așa mai departe. Un cvintet de scurtmetraje vrute-de-stare, legate prin panoramări ale cartierelor și extradiegetic provenit de la sunetul curat de chitară.
„Amantlâcuri aromate cu narghilele”
Mâine seară (vineri), tot de la ora 21,15, în Parcul Tineretului va rula pelicula celebrului Dan Pița „Kyra Kyralina”, după nuvela lui Panait Istrati.
Filmul spune povestea unei frumoase și misterioase femei care, alături de mama ei, ajunge să își vândă farmecele bărbaților. Ecranizarea, care are o aură orientală, aduce pe marile ecrane atmosfera magică întâlnită în 1001 nopți. Din distribuție fac parte: Iulia Cârstea, Iulia Dumitru, Ștefan Iancu, Corneliu Ulici, Florin Zamfirescu, Andrei Runcanu, Ovidiu Niculescu.
În târgul Brăilei, familia corcită a Kyrei și a fratelui ei mezin, Dragomir, coace plăcerea amantlâcurilor, aromată cu narghilele, îndulcită cu sarailii, cataifuri, cafele, siropuri, lichioruri. Dar și durerea bătăilor, încasate de la tată, pe care mama îl ia de bărbat într-un moment când „Dumnezeu se scobea în nas” (cum scrie în Panait Istrati în nuvelă). Criticii consideră producția lui Pița un film de atmosferă reușit. Se poate spune că acea atmosferă orientală – descrisă de Panait Istrati în nuvela sa și cu care a rupt gura târgului literar parizian – este destul de bine redată prin costume, decoruri, dar mai ales prin imagine. Căci Dan Pița se dovedește meșter în construirea cadrelor, în alternanțe de planuri, de lumini și umbre.
„La Kyra Kyralina, am avut un volum mare de lucru, mai ales că este vorba despre un film de epocă, de început de secol. E o distribuție destul de numeroasă, cu actori de toate vârstele. Producătorul este Castel Film, prin Vlad Păunescu, de care mă leagă o prietenie de aproape 35 de ani. Am făcut multe filme împreună și sper ca și acesta să fie unul interesant, cu tot ce poate să placă spectatorului din ziua de astăzi. Filmările au durat cam 25 de zile. A urmat perioada de finisaj, montaj.
Scenariul inițial i-a aparținut lui Ioan Grigorescu, dar l-am adaptat în manieră liberă revenind la Panait Istrati de fiecare dată. Cred că am păstrat și spiritul unuia și spiritul celuilalt. Una din temele principale pe care Istrati le abordează în scrierile lui este cea a familiei destrămate. Sigur că e un scriitor de limbă franceză, dar e tradus la noi și foarte cunoscut. Lumea pe care el o descrie este cea din zona Dunării. Pentru el, Dunărea este un reper important în tot ce a scris, și lumea care există în limitele acestui fluviu. Evident că se pot face multe filme din literatura lui Istrati. Am ales numai întâmplările din Brăila, dar el a umblat în toată lumea, tot ce înseamnă Asia Mică, Turcia, Istanbul, Beirut. A călătorit mult în Mediterana, nu se putea face un film despre lumea pe care a cunoscut-o și a văzut-o el, este un univers specific lui Panait Istrati. El vede lumea așa cum numai el o poate vedea. Cu timpul a fost comparat cu Gorki, un scriitor mare, genial”, a declarat Dan Pița despre film.