OPINIA vă propune, în colaborare cu istoricul Valeriu Nicolescu și pagina de Facebook „Buzaul vechi”, o rubrică permanentă (în fiecare miercuri și joi) sub forma unei incursiuni în istoria locală, o comparație a Buzăului din trecut cu cel de astăzi.
(sursa fotografiilor: • colecția OPINIA • Valeriu Nicolescu • Gabriel Petre • Buzaul Vechi • colecția Aurelia Sprînceană, via Dorian Luparu (imagini de la sistematizarea anilor ‘60) • colecția Alexandru Miriță, via Andrei Daniel (imagini de la mijloc de anii ‘40 cu soldați naziști și Piața Daciei veche) • Doru Drăgoi (imagini anii ‘1970 Cuza Vodă și blocurile Romarta în construcție) • Ovidiu Nica (Casa Pionerilor și imagini cu zona rondului Episcopiei la sistematizarea din anii ‘80)
„Porțiune din strada Unirii care ducea către sensul giratoriu din fața Episcopiei, având în dreapta Palatul Comunal (1899-1903 – cu publicațiile nr. 1670/28 februarie și 2880/2 martie 1899), s-a dispus demolarea clădirilor expropriate pentru construirea Palatului Comunal: două cazărmi ale sergenților de oraș, proprietățile Ion Iosifescu (chiriași prăvălii Avram Leibovici și Itzic Litman), C. Rădulescu (chiriaș prăvălie M. Pancher), Toma Căpitănescu, Maier Goldenstein (chiriaș prăvălie Iancu Crantz), Tănase Dinulescu (chiriași Iosif Aberman, Bernard Feldman și Herman Schwartz), căpitan Brezeanu (chiriași Iancu Rapaport, Pencu Capelovici și Hersch Steinfeld), N. Iuga, moștenitorii Pliniceanu, Aurel Păltineanu, strada Episcopiei (chiriași prăvălii Oscar Carp – croitor, Isac Waintraub, Avram Aronovici, Gh. Vasile – tocilar și Hristea Marinescu), Sava Dumitru (chiriași M.Fichman, librar și Hersch Segall), Anica I. Mateescu, strada Târgului (chiriaș comerciantul Constantin Mihail) – proprietăți (terenuri și construcții) între străzile Episcopiei (Sava Gotul), Apeductului (Ana Ipătescu) și Unirii; contract antrepriză semnat la 5 martie cu antreprenorul C.I.Nicolescu, valoarea de deviz 4000 lei;
În 1900, continuă lucrările de construcție a Palatului Comunal (primar Emil Teodoru, secretar I.B.Sburlan, inginer diriginte G.Poenaru, execuție Antrepriza Palatului Municipal din Buzău, Jean H. Schwartz, ajutor Aurel Mustață, arhitect al orașului Victor Gherabek;
Instalația de alimentare cu apă proiectată de Mihail Lorentz din București, lucrare supravegheată de arhitectul Gh. Malec; pentru coloane s-a adus piatră de la carierele
Scara în spirală din turn (151 trepte) a fost furnizată de Atelierul pentru construcții din fier J. Haug, București, strada Izvor nr. 19; lucrările se continuă în 1902, sub supravegherea arhitectului Ziegfried Kofzynsky, deoarece Al. Săvulescu, proiectantul inițial, a decedat, ajutat de inginer diriginte Grigore Poenaru, arhitectul comunei urbane Buzău, Al. Penescu, și conductorul arhitect Gh. Malec; în decembrie se dă în folosință Palatul Comunal, recepția definitivă efectuându-se în 1904;
În trecere prin Buzău, Nicolae Iorga îl descrie astfel: ,,Buzăul e vecinul de stăpânire județeană al Ploieștilor de care este despărțit printr-un scurt drum în marginea muncelelor, ce trece pe lângă vechiul loc de oprire a cailor, de „menzil”, vechia stație de poștă a Mizilului…Buzăul e mai sărac…dar mai aristocratic și mai românesc… Buzăul a fost din capul locului o reședință trecătoare a vulturilor din împrejurimi, pe lângă care era și târgul, de o înființare mai veche…În afară de stradele sale bune, Buzăul se poate mândri cu cartierele sale boierești, lungile strade drepte, largi, de o parte și de alta a cărora se înșiruiesc vile înconjurate cu arbori și straturi de flori. Până foarte departe, acest lanț de cochete adăposturi ale unei vieți de familie înfloritoare se menține. Buzăul e, iarăși, o episcopie, o destul de veche episcopie… Episcopia e frumoasă, palatul episcopal, palatul oficiilor sunt mari și curate… Se văd și câteva biserici, din care una cu o icoană făcătoare de minuni, a primit acum de curând un coperiș de olane colorate și un pridvor geamuri, care-i dau un caracter așa puțin cam ciudat, deși în mijlocul unui parc bogat înverzit, această clădire nouă nouță face o întipărire modernă, apuseană (biserica Banu n.n.). Având fericirea, atât de rară, de a păstra același primar într-un lung șir de ani, Buzăul s-a folosit, ca puține alte orașe românești, de belșugul vremurilor noi, de ploaia de aur a împrumuturilor. O pădure de stejari mărginașă, un sălbatec crâng prăfuit s-a prefăcut în parc frumos cu multe alei și largi perspective, cu chioșcuri și statui.
În capăt se vede, alcătuind astăzi mijlocul precis al orașului, noua Primărie cu un turn înalt, o lungă fațadă în stilul țării, toate în piatră, ici și acolo sculptată. Când clădirea va fi gata, ea va fi, neîndoielnic, cea mai frumoasă primărie din țară și o podoabă de mare preț pentru Buzău… Singurul restaurant, „Moldavia”, dă publicului să aleagă de pe o admirabilă listă între frigărui și rinichi soté, pe lângă care se adaugă firește, fructe, între care piersici. Hăinăriile, prăvălii numite galanterie, poartă în fruntea lor nume… din țara Canaanului…“
Se mai văd în imagine: străduța din spate, fostă Apeductului, apoi Lt. Constantin Stoicescu, actualmente Ana Ipătescu: Complexul Nae Iordache, fost comerciant brutar și consilier comunal – cu farmacie (în 1966 aici funcționa o cârciumă, pe treapta de la intrare din mozaic păstrându-se inscripția de farmacie), hotel (până la demolare aici au locuit mai multe familii), brutărie și celebrul restaurant „Furnica”;
În continuare, un fost sanatoriu pentru bolnavi de plămâni – Ionescu-Putna, ocupat apoi de Filiala Buzău a Arhivelor Statului, locuința și atelierul lui Costică Râmniceanu și locuința unde au funcționat mult timp birouri ale actualei Companii RER;
Alte locuința peste strada Bistriței, până la restaurantul „Pomul Verde”;
În stânga un WC public, demolat în 1926, pentru construirea complexului proprietatea farmacistului Sava Gerota, inaugurat la 1 octombrie 1927, aici funcționând și hotelul care și astăzi se cheamă tot „Coroana” – vândut, la începutul anului 1944, unui comerciant din Ploiești;
Vis-a-vis este clădirea unde a funcționat hotelul și teatrul „Moldavia”, inaugurată în anul 1866, dar și Căminul Bursei, așa cum se vede pe firmă;
În spate erau o serie de prăvălii, în capătul străzii Democrației, fostă Petre Bărbulescu, o stație de petrol, apoi alte prăvălii și locuințe, declară istoricul Valeriu Nicolescu.