Între localitățile mai puțin cunoscute de pe Valea Buzăului se numără și Muscelul Cărămănesc. Pe lângă acesta, exista Muscelul Țigan sau Bonci sau Marinești de la Rușavățu-Viperești și Muscelul de la Pleșcoi-Berca, dacă o luăm în jos spre Buzău.
Aparținând în trecut de județul Saac, până la 1 ianuarie 1845, vechiul sat moșnenesc de la Colți a mai purtat denumirile de Muscelul Cărămăneștilor, Muscelul Cărămănești, Muscelul lui Cărămănesc, Muscelul lui Caraiman sau Muscelul Cărăimănești. În 1601 era amintit Radu Caraiman și cetașii lui de aici. După unele surse, satul era pomenit și la 20 iunie 1650, cu ocazia unei întăriri date pentru preotului Tudosie de la Sibiciu de Jos, dar și la 11 octombrie 1686. Mănăstirea Muscelului era menționată la 15 decembrie 1669, ridicată de Tanasie, fiul lui Târcov din Sibiciu, iar ca schit era reținut lăcașul în 18 iunie 1714 și în august 1733. Dania făcută schitului la 3 martie 1760 de Rafail călugărul era întărită de mai mulți moșneni din proximitate. O. Nedelea, fiica lui ștefan, va fi aceea care va contesta actul la 11 august 1769, dar va pierde procesul cu ceata. Sub forma de Muscelul Cărăimăneștilor apare localitatea în arhivele buzoiene la 5 aprilie 1786, când se făcea o donație de către Vasile Constantin și de fiul acestuia Stanciu din Posobești către cumnatul Ioniță.
Turcul A(h)met cere pământ
În 9 februarie 1790 Popa Drăgoi diaconul, uncheșul Tănase, uncheșul Coste din Scăeni și alții dădeau un zapis la mâna lui Ioniță zet Stanciul diacon din Muscelul Cărămănesc în care se scria „vânzând văru-său Calen Caraiman muntele Stâna Leului la jupânul Amet Beșleaga din Buzău în taleri 12 și negăsind oi să-i pue în munte a trecut vreme (…) și au venit să-și caute cu Caraiman cât a trăit și murind Caraiman chiar an mai trecut vreme la mijloc și au venit turcul de au apucat pă Stanciul diaconul în silă de i-au dat taleri 24 (…) prepuind turcul că-i stăpânește partea lui de moșie”. Sub denumirea de Muscelul Cărăimăneștilor apare localitatea în 5 aprilie 1786, când se făcea o donație de către Vasile Constantin și de fiul acestuia Stanciu din Posobești către cumnatul Ioniță.
Istrate Mazilul de aici semna și el în 20 iulie 1800 reclamația pentru o călcare de moșie făcută de moșnenii Minciunești din Scăeni la schitul Vornici. Referitor la persoană și cauză, la 2 iunie 1801 se dădeau amănunte. În hotarul Siliștea vindeau, la 3 aprilie 1812, pârcălabului de la Valea Sibiciului, frații Necula și Stoica Filip Bogzoiu cu 120 de taleri o parte din moșia lor zapisul ajungând în colecția de documente de la Buzău.
Mai era amintită localitatea și la 11 august 1832, când se făcea un inventar al drumurilor plaiului Pârscov la cererea ocârmuirii. Sub forma de Muscelul Carmagilor era reținută localitatea în 1835, pe când avea 36 de gospodării. La 4 iunie 1859, deputații satului raportau autorităților județului că nu l-au găsit pe Tănase Bercu care se ascunsese la Bozioru pentru a nu plăti. Costache Sibiceanu era autorizat ca hotarnic la 1860 de către Mircu Mălișcu și D. Grigore pentru niște pământ de aici în dorința celor doi de a-și face ordine în proprietăți și de ieșire din indiviziune. După o serie de preparative ridicau moșnenii biserica la 1866-1867 punându-i hramul ,,Sf. Voievozi”. Conform datelor de la 1880, în 86 de locuințe trăiau 215 bărbați și 194 de femei.
Legături vechi cu Brașovul
Despre Muscelul Țigan se poate menționa că Țigulea pârcălabul cu ceata sa boierească beneficia de o întărire la 6 septembrie 1534, fiind amintit Țigulea și în 4 iunie 1582 alături de alți moșneni. Probabil de aici se expediau la Brașov, în 1550, 30 de cornute mari în valoare de 2.860 aspri. Un Borcea și Anania obțineau un răvaș de cercetare pentru doi moșneni în 17 iulie 1628. Detco armașul, acum Daniil monahul, dona schitului Ulmetu, la 17 octombrie 1686, un loc de casă și o fâneață „în fața lui Tolilie, pe lângă Neagul, feciorul Bratului Mucii și pe lângă Lupu Broscarul”.
Bunurile le cumpărase călugărul de la Neagu cel Negru din Trestia. O carte de judecată a moșnenilor apărea în 18 octombrie 1696 în urma cererilor lui Dragomir și Stancu Gheorghe pentru lămurirea unei răscumpărări. Cele mai vechi știri despre Muscelul de la Pleșcoi le avem, deocamdată, prin testamentul din 6 mai 1632, când spătarul Stoica lăsa soției sale și o moșie de aici viager. În 6 mai 1634 monahul Sofronie era cel care dăruia mănăstirii Rătești două pogoane de vie de aici. Mai este amintit satul și la 1671. La recensământul din anul 1912 localitatea avea 42 de imobile cu 101 bărbați și 106 femei.
Despre Muscelele de ,,din sus” de Cislău, cu altă ocazie vom veni cu o serie de date inedite.
Alexandru GAIȚĂ