În vâltoarea evenimentelor produse începând de vineri la prânz, legate de decizia Direcției Naționale Anticorupție de începere, respectiv continuare a urmăririi penale împotriva premierului Victor Ponta, a trecut aproape neobservată prestația acestuia la intrarea și la ieșirea din sediul DNA. Ocazii cu care a mai comis o șmecherie de băiat de după blocuri, pronunțând în două rânduri numele procurorului care i-a comunicat „vestea cea mare“.
Bineînțeles, cei cărora li s-au umplut ochii de lacrimi la auzul veștii vor putea găsi tot felul de scuze faptului că Ponta a încălcat o uzanță pe care el, ca fost procuror, ar trebui să o știe bine. Nu este cazul ca numele procurorului care anchetează un caz să fie făcut public, pentru că premierul nu a fost citat de un om anume, ci de o instituție, Direcția Națională Anticorupție, pe care procurorul de caz o reprezintă în dosarul respectiv.
În fapt, Victor-Viorel a comis un gest cât de poate de voluntar și de bine gândit. El a sperat că, în momentul în care va ieși din sediul Direcției Naționale Anticorupție, procurorul respectiv va fi fost deja încălecat, spurcat și executat de către televiziunile aservite, după rețeta pusă la punct de Dan Voiculescu. Din păcate (pentru el), nu s-a întâmplat nimic de acest gen, nici în cursul zilei de vineri și nici până duminică la prânz, când scriu aceste rânduri. Dimpotrivă, s-a aflat doar că, printre dosarele „mărunte“ pe care le instrumenta ca procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova – până să fie promovat la Direcția Națională Anticorupție – s-a aflat o speță în urma căreia un coleg al său de birou a ajuns la pușcărie. Adică omul face parte din categoria „n-are mamă, n-are tată“.
Așa că gestul lui Ponta de vineri va rămâne, în cel mai bun caz, în istoria tâmpeniilor politicienilor români, alături de degetul de la nasul Elenei Udrea.