După comportamentul pe care-l afișează în ultima vreme, am putea crede că fostul politician Crin Antonescu a devenit un fel de cărturar gen Petre Țuțea, un vorbitor de limbă politică românească, plină de duhul lemnului moscovit care a creat-o, în cele peste șapte decenii de citit gândurile poporului, la lampa cu lumină plină de la Răsărit.
Fostul președinte al fostului PNL lasă să se înțeleagă că nu mai are nicio treabă cu politica, omițând să spună în clar că încă e parlamentar retribuit cu cel puțin 1.000 de euro lunar. Din cei 25 de ani, de la încuscrirea comunismului cu față umană cu capitalismul cu cagulă, Crin Antonescu a petrecut 23 de ani în Parlamentul României. Și nu a făcut absolut nimic remarcabil, dacă nu luăm în calcul monstruoasa USL.
Acum, când îl vedem detașat de toate cele, plutind hoollywoodian în fumurile unei închipuite căpetenii de apași de Tulcea, sugerând sfaturi și dând note academice în stânga și în dreapta lumii politice, mai că ți se face milă de cel care, la un moment dat, din prea multe competențe, a fost și președinte interimar al țării, timp de vreo două luni.
Crin Antonescu nu a avut o carieră politică autentică, dovadă fiind faptul că în urma sa nu rămâne nimic, nici măcar, vorba românului, un pustiu de bine.
Liberalii care văd o pierdere grea în reîntoarcerea în somnolența nativă a acestui personaj secundar, de la un capăt la altul, nu au decât să-i urmeze exemplul. Mai ales că, din câte se aude, Crin intenționează să-și altoiască somnul pe trunchiul unei viitoare fundații liberale, concepută, firește, pentru a șicana actualul PNL. O treabă făcută doar pentru a întări încă o dată certitudinea că niciun câine nu pleacă de bună voie de la ușa măcelăriei.