A doua zi după Duminica Rusaliilor, a Pogorârii Duhului Sfânt către Apostoli, este prăznuită Sfânta Treime.
„Întru această zi, prăznuim pe însuși Preasfântul și de viață făcătorul și întru tot puternicul Duh, Care este unul din Treime Dumnezeu”.
Descoperirea dumnezeiască ne învată că acest Dumnezeu, unul după ființă, este în trei persoane, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Aceste trei ipostasuri dumnezeiești alcătuiesc Sfânta Treime, taina de nepătruns de mintea omenească și împărtășită nouă prin descoperirea dumnezeiască.
Cuvântul “Tatăl” din Simbolul Credinței, ne arată prima persoană a Sfintei Treimi. El este legătura filială pe care noi, credincioșii, o avem cu El, Tatăl Nostru, așa cum se spune la începutul Rugăciunii Domnești.
Tatăl, Fiul și Sântul Duh au împreună însușirea de a fi nefăcuți și Dumnezeirea.
Fiul și Sfântul Duh au împreună însușirea că sunt din Tatăl. Tatăl este nenăscut, nu primește existența de la nimeni, nu are cauză. El este izvorul celorlalte două persoane.
Fiul este născut și este veșnic cu Tatăl și de o ființă cu acesta. Când gândim la Tatăl, gândim și la Fiul.
Sfântul Duh purcede din Tatăl și se face cunoscut după Fiul și împreună cu acesta.