Publicăm, astăzi, un nou interviu din seria ,,Femei de succes”, proiect al Organizației Județene de Femei a Partidului Național Liberal la care OPINIA este partener media. Conform co-președintelui femeilor liberale buzoiene, consilierul județean Emilia Babiuc, organizația din care face parte are în derulare trei proiecte care vizează condiția femeii în societate, respectul de sine și respectul pentru semeni. Proiectul de față, ,,Femei de succes”, ,,aduce în prim-plan femeia antreprenor din județul nostru, care a reușit să înlăture mentalități, obiceiuri, să lupte pentru independența financiară. Consider oportună părerea femeilor de succes despre situația micilor întreprinzători în comunitatea noastră și la nivel național. Prin promovarea poveștilor de succes vom reuși să inspirăm cât mai multor femei încrederea în forțele proprii, să insuflăm curajul de a fi propriul stăpân. O brutărie, o patiserie, o pensiune, un atelier de croitorie sau de înfrumusețare, iată câteva dintre afacerile pe care femeile le pot desfășura cu succes atât în mediul urban că și în mediul rural”, după cum spune Emilia Babiuc.
Interviul de astăzi o are în prim-plan pe Elionora Ica Urjan, proprietarul unei firme de animale din Nehoiu.
Cum v-ați hotărât să intrați în afaceri?
În anul 1998, Fabrica de Prelucrare a Produselor Lactate „Lucis” Buzău – Secția Nehoiu, unde eram angajată laborant și preparator produse, s-a închis. La 38 de ani, fără serviciu, cu trei copii la școală și un divorț în pronunțare, trebuia să găsesc o soluție pentru a depăși criza în care mă aflam. Nu a fost deloc ușor. Nu știam ce să fac. Pentru a le oferi un trai decent copiilor mei, am hotărât să mă ocup de creșterea animalelor și de dezvoltarea gospodăriei. Doream să obțin un venit minim și să ofer o alimentație sănătoasă familiei.
Am pornit de la trei vaci; foloseam laptele și preparam produse lactate pentru consumul propriu și pentru comercializare. După câțiva ani, cu mari eforturi, am obținut da la APIA subvenții pentru animale și un teren, de care aveam mare nevoie. Încet, cu multă trudă, am dezvoltat afacerea. Mai târziu, am reușit să accesez fonduri europene în proiectul 141, „Ferma de subzistență”. Acum am zece vaci, 60 de oi și opt hectare de pământ. Beneficiez și de un proiect de fermă ecologică, înscris la BIO România.
V-a afectat criza economică afacerea?
Criza financiară care a pătruns și în România nu ne-a afectat foarte mult, deoarece produsele noastre, fiind necesare și ecologice, s-au vândut la fel de bine. Deasemenea, cheltuielile cu întreținerea copiilor s-au diminuat chiar în acea perioadă, ei având deja propriul lor venit. Fiica mea este acum profesoară de limba și literatură română, fiul cel mare este inginer silvic. Cel de al treilea fiu este student în anul VI la Facultatea de Medicină Generală. Așteptăm cu nerăbdare să avem și un medic în familie.
După mulți ani de la despărțirea de primul soț, m-am recăsătorit și am dat naștere celui de al patrulea fiu, care astăzi are 8 ani și care, auzind mereu că avem multe probleme cu autoritățile din Primărie, promite să devină primar, să poată ajuta cetățenii din comunitate și să facă dreptate.
V-ați lovit vreodată de prejudecăți legate de prezența femeilor în afaceri?
În urmă cu trei ani, aflând de la vecinii din Gura Teghii că micii fermieri se pot organiza în asociații, am înființat și eu Asociația Crescătorilor de Animale din Nehoiașu, asociație care, din păcate, nu a fost pe placul aleșilor locali și de atunci pot să spun că „mă lupt cu morile de vânt”. Avem în Asociație 17 membri. Unul dintre ei are aproape 200 de oi, dar nu are pământ. Am încercat să obțin o pășune pentru el, dar autoritățile locale nu au fost de acord. În cele din urmă, am obținut o suprafață de pășune de 20 hectare, pentru care plătim 700 lei pe hectar anual. Încerc mereu să ajut oamenii din Asociație, dar nu știu dacă voi reuși să fac față piedicilor.
În acest moment primesc amenințări din partea aleșilor locali. Până în prezent Asociația nu a putut acorda niciun sprijin financiar membrilor ei, deoarece toți banii primiți s-au dat Primăriei sub forma chiriei. De asemenea, am dorit să atrag în sistemul ecologic mai mulți fermieri, întrucât cunoșteam pașii procedurali și aș fi reușit să aduc beneficii atât fermierilor cât și comunității, dar autoritățile locale nu au vrut să promoveze potențialul ecologic al acestei zone.
Mă întreb de ce? Pentru că inițiativa vine din partea unei femei sau pentru că nu există interes pentru dezvoltarea și promovarea comunității noastre?