Pe vremea lui Ceaușescu, se fredonau cu asiduitate niște versuri ale cărui erou era ,,Bălălău”, un fel de Bulă regionalizat sau un ,,Sucă” oltenesc, altoit simbiotic, direct pe umărul lui Amza Pellea. Conform versurilor, spre deosebire de Bulă și de Sucă, Bălălău strălucea pur și simplu de prostie. Exista și o variantă buzoiană a acestei manele, adică un ,,Bălălău de la Buzău”.
După 1989, aproape în același timp cu Sucă, Bălălău a plecat de unde a venit: în hăul folclorului cu termen expirat. La un moment dat, murise și Bulă. Până când ne-am pomenit cu el prim-ministru.
Zilele trecute, am avut uriașa supriză să-l văd și pe Bălălău pe micul ecran, reîncarnat în persoana încăpătoare a politicianului Teodor Atanasiu, un ins ce abia de mai ține pasul cu propria sa respirație, dar care, în mârlănia sa deja cunoscută, dorește cu orice preț să ia tot aerul colegilor săi de partid, încercând să sugereze ideea că fostul PDL, partidul care i-a revigorat pe vechii liberali, nu ar mai avea niciun drept în noul PNL.
Nu este pentru prima dată când acest personaj face fițe, din astea, de balerină gravidă în luna noua. Prezența sa între ceilalți politicieni e neverosimilă, el fiind dovada clară că se poate și mai rău decât ne-am putea noi imagina.