În fine, parlamentarii au reușit să rezolve și grava problemă națională a netulburării somnului lor, dinaintea și din timpul ședințelor în plen. După lungi dispute, unele cu iz patriotic caragialean, Camera Deputaților a renunțat la soneria montată pe vremea lui Adrian Năstase, în 1997, la nivelul P 1 al Parlamentului.
Propunerea îi aparține artistului-deputat Mădălin Voicu, cel care își însușise, cu subtilitate rumenă, precum șoricul la tavă, pe termen nelimitat, ca și mandatul său matusalemic, o vioară Stradivarius. Acum, în locul vechii sirene – despre care se spune că se asemăna, la sunet, cu cele de la grădinițele cu program redus, nu cu alarmele echipajelor SMURD – , domnilor deputați le gâdilă urechile, deprinse doar cu foșnetul idilic al banilor pentru pensiile speciale, câteva fragmente de muzică simfonică din Rapsodia I de George Enescu.
Grijuliu față de stresul colegilor săi, în viziunea Mădălinului, vechea sonerie dădea un fel de „alarmă gen DNA“. Țara arde și Voicu dă cu sacâz la firul de păr de cal, pentru țambalul din dotare, punând deasupra una din batistele sale șucare!