Ca să te cheme Mircea Cărtărescu, e nevoie de un întreg batalion literar (inter)național de critici literari de tot felul. Orice precizare în plus e inutilă. Critici și atât. În toate sensurile. Poetul Mircea Cărtărescu a fost distrus precum Ceaușescu. Prin slavă și salvă.
Cărtărescu a devenit o instituție care eliberează, instant, certificate de cititor deștept. Dacă Mircea Cărtărescu va fi vreodată aureolat cu Premiul Nobel, se va destrăma și mitul tichiei de mărgăritar. Acesta va fi înlocuit cu necesitatea nucleară a prezervativului la bărbații trecuți de 99 de ani. Nenorocirea acestei țări, nici mort, cetățeanul Mihai Eminescu nu vrea să joace rolul poetului Mircea Cărtărescu. Și invers! E o dilemă pe care numai Horia Roman Patapievici, ca reprezentant legal al filozofiei fizice pentru toți, o poate desluși.
Luați numele lui Eminescu și pune-ți-l unde vreți, precum în cer și inclusiv în fundul pământului, e tot Eminescu. Luați numele și toate celelalte cuvinte ale lui Mircea Cărtărescu. Așezați-le unde vreți. Nu se va întâmpla nimic. Apa curge. Și pietrele tac în statui de plastilină!