Nu cred în lacrimile politicienilor. Așa cum nu cred în crucile pe care aceștia le fac în public. Mai ales atunci când le folosesc, dimpreună cu alte accesorii – mir, mătănii etc. – pentru a-și impresiona colegii chemați să dea dezlegare pentru începerea urmăririi penale ori pentru arestare, la solicitarea procurorilor care i-au prins cu mita-n sac.
Așa că nu pot crede nici în lacrimile doamnei fost prefect, care, chiar dacă a avut decența de a nu le vărsa în public, le-a transmis printr-un comunicat de presă în care își plânge singură de milă. Și spun acest lucru gândindu-mă la un singur aspect: chiar dacă Justiția o va găsi nevinovată pentru capetele de acuzare sub care a fost trimisă în judecată, domnia-sa nu va putea explica niciodată, nimănui, cum, sub cârma sa, de serviciul Legalitate al Instituției Prefectului au putut trece documentele despre care fac vorbire procurorii anticorupție. Cele din dosarul ,,Lotului Beganu”, dar și cele din ,,Lotul David”. Și câte vor mai fi fost, doar bunul Dumnezeu și bunii anchetatori le știu sau le vor ști.
De asemenea, nu voi putea niciodată să cred în lacrimile doamnei inspector școlar general Geta Burducea, pe care le-a vărsat cu mare dărnicie pe holurile Ministerului Educației în momentul în care a aflat cât valorează știința sa de carte într-ale managementului școlar. Pentru că acele lacrimi nu au reflectat necazul în fața propriei neputințe (rog citiți ,,incompetențe”), ci în fața pericolului de a nu mai fi la butoane. Butoane care, viața a dovedit-o în scurt timp, pot fi folosite în diverse scopuri. Pentru a te face că nu vezi că un grup de profesori a fost luat pe sus de procurori și pentru a-i înjura public pe cei care au îndrăznit să scrie despre subiect. Pentru a-l mângâia pe creștet pe unul dintre aceștia și a-i da, în schimbul demnității de director, pe care și-a pierdut-o în virtutea legii, pe cea de diriginte, postură în care va apărea în fața elevilor și-i va învăța cum să se comporte în viață. Și, nu în ultimul rând, pentru a-și permite să nu răspundă la telefon atunci când o sună ziariștii.
De aceea nu prea cred în lacrimile doamnelor.