Numărul 157, din martie 2015, al revistei „Dunărea de Jos“ – publicație care apare sub egida Consiliului Județean Galați – , e năucitor de frumos! Conceput sub genericul „Poezia și trupul“, încă de pe prima copertă îți dă certitudinea că e vorba despre ceva special. Culmea, am primit revista chiar de „Ziua Internațională a Poeziei“ ! Pe coperta I, pozele unor regi ai poeziei planetare și câte o mostră din opera fiecăruia: Emily Dickinson, Charles Baudelaire, Mihai Eminescu, Nichita Stănescu și Pablo Neruda.
Coperta IV este rezervată altor cinci „trubaduri“ geniali: Yunus Emre, Paul Valery, William Shakespeare, Arthur Rimbaud și Marin Sorescu. Nu știu cine a făcut această „selecție“, însă, o spun cu mâna pe suflet, îmi pare rău că nu sunt eu acela! Mai ales că gusturile nu se discută! Mi-aș dori să scriu ca oricare dintre poeții enumerați mai sus, dar, mai ales, să am un cititor de talia celui care i-a adunat la un loc, în această admirabilă și inconfundabilă revistă gălățeană. Despre calitatea tehno-tipografică a publicației, ce să mai zic, noblesse oblige, e conformă cu cele ce spun aici, superbă.
Deschizând revista, în interior, la pagina 2, găsesc explicația clară a acestui miracol literar: „Centrul Cultural Dunărea de Jos sărbătorește Ziua Internațională a Poeziei într-un mod cu totul inedit, propunând gălățenilor o întâlnire cu marii poeți ai lumii. Astfel, în ziua de 21 martie 2015, un număr de 12 bannere cu texte semnate de Nichita Stănescu, Emily Dichinson, Wiliam Shakespeare, Mihai Eminescu, Yunus Emre, Marin Sorescu, Walt Whitman, Paul Valery, Charles Baudelaire, Nicolae Labiș, Arthur Rimbaud, Pablo Neruda, vor fi amplasate în zone strategice ale orașului, adică în preajma celor mai importante unități școlare (…) Cele 12 postere poetice vor <îmbrăca> orașul până pe 23 aprilie 2015, când se sărbătorește Ziua Mondială a Cărții și a Dreptului de Autor“.
Așadar, în loc de postere uriașe pentru te miri ce candidați, sau de bannere pentru partide, Galațiul va fi, timp de o lună, plin cu chipurile unor oameni geniali, care au reușit întotdeauna să facă miracole, transformând în frumos tot ceea ce, mai mereu, politicienii sluțesc din prostie sau sadism. Așa se face literatură care să bată realitatea, nu cu proiecte bugetivore inepte, cum ar fi, de exemplu, la Buzău,“Drumul vinului“, sau chiar unele manifestări culturale, în care, vorba lui Eminescu, nu vedem decât cum fiecare se lustruiește pe el însuși! Nu sunt un exaltat, dimpotrivă, citesc poezie cu răceala omului care își citește factura la energia electrică, mai mult iritat decât satisfăcut.
De data asta, însă, mi-a sărit siguranța! „Dunărea de Jos“ , dincolo de existența sa de până acum, una mai mult decât onorabilă, și-a câștigat nu doar dreptul definitiv la existență, ci și acela de a se număra printre cele mai bune reviste literare românești apărute în ultimul sfert de secol, un timp în care, de multe ori, mulți dintre noi am fost convinși că, gata, a venit sfârșitul lumii literare!