La finele pledoariei din Senat, împotriva ridicării imunității sale, Varujan Vosganian a plâns cu o ușurință psihanalizabilă. Nici râsul său dintotdeauna nu părea unul prea sănătos.
Acesta este temperamentul marilor bărbați politici dâmbovițeni, se scapă pe ei exact când nu trebuie. Prin prestația sa, tot în Parlament, exact pe aceeași tematică penală, Elena Udrea a ținut un discurs la fel de fetid, dar puternic odorizat cu iglițe semiotice din dotarea enigmaticului și derutantului căpitan al fostului vas „Biruința”.
Dacă-mi amintesc bine, Vosganian a candidat și la funcția de președinte al țării, a fost ministru al Economiei, este și vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor. Ditamai bărbatul. Deocamdată, el a scăpat de urmărirea penală. Justiția trebuie să mai aștepte, pentru că așa vor mușchii imunilor din Senat. Nu e deloc bine.
Corect ar fi fost ca noul PNL să-l fi dat pur și simplu afară din rândurile sale pe acest fabricant de apă chioară, nu să aștepte ca acesta să plece singur. Ca și cum nu ar fi fost de ajuns bocetele sale, după vot, această hahaleră a considerat lașitatea și complicitatea colegilor săi drept „o victorie a democrației”.
De aici, de jos, din popor adică, totul se vede invers!…