Procurorii DNA de la Ploiești nu au încheiat încă cercetările în dosarul retrocedării ilegale de pădure de la Gura Teghii, motiv pentru care fostul prefect de Buzău Paul Beganu nu merge acasă încă. Judecătorii de la Curtea de Apel Ploiești au admis, ieri, cererea procurorilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Ploiești și au dispus prelungirea mandatului de arestare preventivă pentru trei dintre inculpații din dosar, respectiv pentru fostul prefect de Buzău Paul Beganu, afaceristul din Ialomița Gheorghe Ceteraș și pentru fostul șef al ITRSV Focșani, Alexandru Lefter. „În baza art.236 alin.1 CPP comb. cu art.234 alin.1 CPP și art.202 alin.1 și 3 CPP admite propunerea nr.3/ P/2013 din data de 13.02.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Ploiești. Dispune prelungirea arestării preventive a inculpatului LEFTER ALEXANDRU, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 20.02.2015 până la 20.03.2015, inclusiv, respectiv a inculpaților CETERAȘ GHEORGHE și BEGANU PAUL pe o perioadă de câte 30 de zile, începând cu data de 19.02.2015 și până la data de 20.03.2015, inclusiv. Respinge ca nefondate cererile formulate de inculpați privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu. În baza art.275 alin.3 CPP cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Cu drept de contestație în termen de 48 de ore de la comunicare. Pronunțată în camera de consiliu astăzi, 16.02.2015, orele 14,30”, se arată în încheierea pe scurt a instanței.
Fostul prefect de Buzău se află în arest din luna noiembrie a anului trecut. Beganu este acuzat că, în schimbul unei mite de 1 milion de euro, în perioada ianuarie 2011, a falsificat o adresă și a determinat o persoană să falsifice o altă adresă, astfel încât Gheorghe Ceteraș să fie repus în termenul legal de a contesta hotărârile emise de comisiile locale în anul 2006, invocând faptul că moștenitorii nu au primit răspuns la contestațiile formulate. Aceasta, în condițiile în care, în perioada 2006 – 2011, procesul de revendicare a terenurilor în cauză nu a mai suferit alte modificări, rămânând la nivelul respingerii solicitărilor.