La sfârșitul săptămânii trecute, am fost – împreună cu scriitoarea și traducătoarea Marilena Lică Mașala, venită special din Franța – , la o manifestare culturală organizată de Centrul Cultural Pitești. Cu acest prilej, am vizitat Filiala Argeș a Uniunii Scriitorilor din România (președinte, Dumitru Augustin Doman) și Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu“, aici fiind invitat de poeta Lucreția Picui.
M-am bucurat de compania unor poeți celebri, precum Virgil Diaconu (originar din Râmnicu Sărat) și Aurel Sibiceanu. Firește, câțiva dintre scriitorii locului, nume consacrate la nivel național, m-au întrebat ce mai e nou prin literatura buzoiană, întrebare finalizată mai mereu cu „scriitorul x ce mai face?” . Dacă, prin anii 80, aflat, de exemplu, tocmai pe la Oradea, eram întrebat doar ce mai face Alex. Oproescu, de această dată aria interesului interlocutorilor mei față de scriitorimea buzoiană s-a extrins cu două nume: Valeria Tăicuțu și Dumitru Pană. Am încercat să plusez și eu câteva nume, însă, de fiecare dată, mi s-a răspuns nonșalant: „Îmi pare rău, nu am auzit de numele lor…“.
Ca atare, m-am convins încă o dată că Facebook-ul nu rezolvă problema fundamentală a afirmării unui scriitor, acesta fiind doar o simplă și subiectivă oglindă egocentrică.