În 4 septembrie 1389, se menționa, pentru prima oară, în documentele noastre, marele vornic care avea în atribuții, în afara prolemelor judecătorești, penale sau civile, și pe cele ce țineau de asigurarea ordinii în țară. În urma reformelor lui vodă C. Mavrocordat, de la jumătatea secolului al XVIII-lea, se va ajunge ca ispravnicul județului să aibă o serie de slujitori cu atribuții administrative și polițienești (odobași, beșlii, căpitani, iuzbași, seimeni, lefegii, stegari etc.). În anul 1780, în Țara Românească se numărau 3.500 de slujbași, în cele 17 județe. Numărul acestora va crește odată cu instituția Agiei. Reformele lui Alexandru Ipsilanti de la 1775 aduceau instituția poliției sub conducerea unui mare (vel) Agă, ce avea în subordine pe vel căpitanul de dorobanți, situație ce se va legaliza prin Pravilniceasca Condică din 1780. Pentru cei dedați la ,,fapte rele“, încă din 1779 domnitorul orânduise la județe, în afara celui cu atribuții militare, un polcovnic (colonel) cu 30 de slujitori.
La nivel de plasă continuau să se ocupe de problemă zapciii, care, nefiind salarizați, se dedau unor abuzuri deosebite ce îi vor face celebri.
Odată cu Regulamanetele Organice se vor ivi alte structuri, cum ar fi Spătăria, care avea la nivel de județ un număr de 150 de cătane care țineau de Căpitănii. Din păcate căpitanii și polcovnicii erau înlocuiți de fiecare dată când se schimba spătarul căruia îi erau subordonați. Cum cătanele și comandanții lor nu primeau niciun fel de plată, fiind, între altele, datori să achite șapte lei pe an spătarului, drumul spre abuzuri era liber.
Se va ajunge chiar la o ,,colaborare” între hoți și cătane, primii cedând o parte din prăzi. În fața acestei situații Marea Vornicie din Lăuntru a trecut la organizarea poliției începând cu numirea polițaiului maister în orașe, cu un regulament clar. Subordonații acestuia erau casinpristavii, epistații, un logofăt, cinci dorobanți și tulumbagibașa, cel care se ocupa, cu tulumbagiii săi de problema incendiilor. Cartierele (vopselele sau culorile) și mahalalele erau supravegheate de casinpristavii. În atribuțiile polițailor intrau probleme diverse, mergând de la carantinele orașelor, situația cântarelor din piețe și târguri, alinierea ulițelor și până la contractele negustorești în caz de litigiu. Pentru situațiile polițienești din județe, se rețineau dorobanții direct subordonați Departamentului din Lăuntru. Vătășeii de sate se ocupau cu ordinea și erau subordonați sfaturilor sătești. Toată comunitatea sătească era obligată să se ocupe de problema ordinii publice. Până la sosirea poterelor de la județ, sătenii erau obligați să urmărească sau să anihileze bandele de hoți sau tâlhari.
Alexandru Gaiță