Pentru o singură replică a primit de trei ori valoarea unui salariu minim în 1976
Unul dintre momentele de care îşi aduce aminte cu drag buzoianul nostru când vine vorba despre perioada adolescenţei sale sub cupola comuniştilor este filmarea pentru unul dintre filmele marelui regizor Sergiu Nicolaescu. Pelicula s-a intitulat „Pentru patrie” şi pentru Dumitru Dorobanţu cele zece zile petrecute pe platourile de filmare din Buftea au reprezentat prilej de întâlnire şi de strângere de mâini cu mari nume ale cinematografiei româneşti: Amza Pelea, Emanoil Petruţ, George Constantin, Ion Caramitru, Ioana Pavelescu sau Jean Constantin. „Am avut parte de momente unice, am lucrat sub coordonarea lui Nicolaescu, Vitanidis, Nastu Remus, i-am văzut şi am mâncat împreună cu Jean Constantin, Amza Pelea, la cantina de pe platorile din Buftea şi, din păcate, aceasta a fost singura experienţă a mea legată de cinematografie, pentru că odată intrat la şcoala Militară de Marină, nu am mai avut timp de alte activităţi”, rememorează râzând Dorobanţu.
Pentru o singură replică a primit de trei ori valoarea unui salariu minim în 1976
Unul dintre momentele de care îşi aduce aminte cu drag buzoianul nostru când vine vorba despre perioada adolescenţei sale sub cupola comuniştilor este filmarea pentru unul dintre filmele marelui regizor Sergiu Nicolaescu. Pelicula s-a intitulat „Pentru patrie” şi pentru Dumitru Dorobanţu cele zece zile petrecute pe platourile de filmare din Buftea au reprezentat prilej de întâlnire şi de strângere de mâini cu mari nume ale cinematografiei româneşti: Amza Pelea, Emanoil Petruţ, George Constantin, Ion Caramitru, Ioana Pavelescu sau Jean Constantin. „Am avut parte de momente unice, am lucrat sub coordonarea lui Nicolaescu, Vitanidis, Nastu Remus, i-am văzut şi am mâncat împreună cu Jean Constantin, Amza Pelea, la cantina de pe platorile din Buftea şi, din păcate, aceasta a fost singura experienţă a mea legată de cinematografie, pentru că odată intrat la şcoala Militară de Marină, nu am mai avut timp de alte activităţi”, rememorează râzând Dorobanţu. Cu multă seninătate recunoaşte că a „forţat” un pic circumstanţele prin care a ajuns să aibă replici în filmul lui Nicolaescu, câştigând castingul printr-o rudă apropiată, care era contabilă la acea vreme în Buftea, iar mita a fost cât de poate de ciudată. „Am avut pilă la verişoara mea, care îi cunoştea şi locuia şi la Buftea, iar regizorul secund, Nastu, m-a acceptat cu condiţia să dau o fugă înapoi la Buzău, să-i aduc un şir de covrigi. Pentru asta mi-a pus la dispoziţie o Volga neagră închiriată special pentru actori, cu care am mers dus-întors, pentru covrigii comandaţi”, îşi aminteşte Dorobanţu. Chiar dacă au trecut peste 30 de ani de atunci, filmarea având loc prin vara lui 76, buzoianul îşi aduce aminte perfect cum era îmbrăcat, cu cât a fost remunerat şi ce replică a avut. „Trebuia să merg pe un hol lung, în Casa Parmentului, jucând rolul unui student care era membru şi să anunţ „Atenţie băieţi, vine domnul Kogălniceanu!”. Purtam un pantalon negru, cu dungi verticale maron, o lavalieră neagră şi cămaşă albă. Rolul lui Kogălniceanu îl juca Constantin”, detaliază buzoianul. Tot el ne-a spus cu exactitate şi suma pe care a primit-o pentru câteva duble trase, 6.200 de lei, ceea ce însemna cam valoarea a trei salarii minime în acea perioadă, plus pentru replica dată mai avea de luat încă 430 de lei, după care nu s-a mai dus, mulţumindu-se doar cu prima leafă, care era cea mai semnificativă.