Drama cailor sălbatici din Deltă – vânaţi fără milă pentru a fi introduşi în ţarcuri, pentru ca, mai apoi, să ia calea unui abator din Ardeal, având drept final al destinaţiei salamuri de lux pentru pieţele Europei Occidentale – a revoltat o întreagă lume civilizată, mai puţin pe autorităţile române şi, bineînţeles, pe ”eroii” acţiunii
Drama cailor sălbatici din Deltă – vânaţi fără milă pentru a fi introduşi în ţarcuri, pentru ca, mai apoi, să ia calea unui abator din Ardeal, având drept final al destinaţiei salamuri de lux pentru pieţele Europei Occidentale – a revoltat o întreagă lume civilizată, mai puţin pe autorităţile române şi, bineînţeles, pe ”eroii” acţiunii. Am încercat, în consecinţă, să luăm pulsul, pe această problemă, al cetăţenilor de la ţară, pentru care animalul din bătătură are, cum este şi normal, o cu totul altă valoare decât o văd cei de la oraş, chiar şi activiştii pentru drepturile animalelor. Aşadar, i-am rugat pe cetăţenii din Mihăileşti, participanţi la discuţiile din Poiana lu´ Iocan, să răspundă la următoarea întrebare:
Ce părere aveţi despre faptul că cineva a vrut să ia caii sălbatici din Deltă şi să-i vândă unui abator?
* Nişte escroci, care se ocupă numai de treburi din astea!
* Trebuie băgaţi în puşcărie. Cum au vrut ei să termine caii, aşa trebuie şi ei terminaţi! Ce-i asta?
* Bandiţi! Oameni neserioşi. Ce-a avut cu animalul?
* Părerea o am că dacă era proprietar, putea să-l ia. Nu altul! Sălbatici, da´ nu avea niciun stăpân, n-avea stăpân. Păi dacă n-a avut stăpân, a fost bine că i-a luat, da´ să nu-i taie. De ce să-i taie, săracii?
* N-au avut stăpân, sălbatici, şi cineva a vrut să-i ia… Nu e corect! Nu-i corect, cum să iei? Adică părerea mea e asta! Eu cum să mă duc la cineva, să iau un bun al omului, să-l iau eu? Dacă-mi aparţinea mie, era cu totul altceva!
{loadposition zgalerie416}