Are o voce de milioane, iar ochelarii cu rame groase nu îi pot ascunde trăsăturile de o frumuseţe aparte. Aproape 200 de tineri buzoieni, majoritatea liceeni aplaudă fascinaţi pe ritmurile pieselor ei care nu sunt nici pe departe genul comercial, dar care au reuşit în doar câţiva ani de când a venit în România să îi aducă un public al ei. Alexandrina Hrisov a făcut senzaţie în cadrul Festivalului de Jazz de la Buzău, reuşind performanţa ca după concert să fie solicitată la autografe aproximativ un sfert de oră.
Are o voce de milioane, iar ochelarii cu rame groase nu îi pot ascunde trăsăturile de o frumuseţe aparte. Aproape 200 de tineri buzoieni, majoritatea liceeni aplaudă fascinaţi pe ritmurile pieselor ei care nu sunt nici pe departe genul comercial, dar care au reuşit în doar câţiva ani de când a venit în România să îi aducă un public al ei. Alexandrina Hrisov a făcut senzaţie în cadrul Festivalului de Jazz de la Buzău, reuşind performanţa ca după concert să fie solicitată la autografe aproximativ un sfert de oră.
„Tori Amos de la Chişinău”, aşa cum a numit-o presa, a încântat pe 21 mai audienţa din Cafeneaua Artiştilor cu ale sale ritmuri de pop-jazz. Piese precum „Printre flori”, „Cea mai frumoasă parte” , „Numai tu” sau „Maria” au fost cântate alături de sala întreagă. Nu mult peste ora 23.00, artista avea să îşi ceară scuze, fiindcă este nevoită să plece la un alt concert în cealaltă parte a ţării. Ropotele de aplauze aveau să o convingă să mai cânte încă o piesă, iar după ce a coborât de pe scenă, reacţia publicului a făcut-o din nou să uite că e presată de timp şi s-a întors pentru a cânta alte câteva melodii. „Mulţumesc din suflet Buzău! M-am simţit nemaipomenit şi îmi pare rău că trebuie să plec. Vă promit să mă întorc cu mare drag aici”, le-a transmis spectatorilor Alexandrina.
Cântăreaţă, artist plastic şi designer
Dincolo de vocea de aur şi piesele sensibile, Alexandrina Hrisov este un artist plastic desăvârşit. Având un tată pictor, a copilărit printre pânze şi culori şi s-a simţit mereu în largul ei în atelier. La doar cinci ani a pictat, profitând de absenţa tatălui, peste lucrarea pe care el o pregătea de expoziţie. Născută în Republica Moldova, artista a debutat într-un club din Chişinău în urmă cu cinci ani şi, după apariţia într-un scurt-metraj, a fost descoperită de Fundaţia Phoenix. Aşa a ajuns la Bucureşti în urmă cu patru ani şi nu a mai plecat. Astăzi mărturiseşte că muzica nu este pentru ea o profesie, ci un mod de viaţă , iar ea rămâne în primul rând pictor, delectându-şi admiratorii şi cu creaţiile în materie de genţi.