O structură aparte în cadrul IPJ Buzău, ca de altfel în orice alt inspectorat din ţară, este Serviciul Criminalistic, serviciu în cadrul căruia birourile poliţiştilor se numesc laboratoare, iar uniformele sunt înlocuite de halate albe. Mare parte din munca de criminalist se desfăşoară în aceste laboratoare, însă extrem de importantă este cercetarea la faţa locului de unde se ridică probe esenţiale şi nu trebuie scăpat niciun detaliu. Mai nou, echipele de criminalişti sunt completate de psihologi care au rolul de a creiona profilul psihologic al autorului, studiind locul faptei şi urmele găsite la faţa locului.
O structură aparte în cadrul IPJ Buzău, ca de altfel în orice alt inspectorat din ţară, este Serviciul Criminalistic, serviciu în cadrul căruia birourile poliţiştilor se numesc laboratoare, iar uniformele sunt înlocuite de halate albe. Mare parte din munca de criminalist se desfăşoară în aceste laboratoare, însă extrem de importantă este cercetarea la faţa locului de unde se ridică probe esenţiale şi nu trebuie scăpat niciun detaliu. Mai nou, echipele de criminalişti sunt completate de psihologi care au rolul de a creiona profilul psihologic al autorului, studiind locul faptei şi urmele găsite la faţa locului.
O astfel de activitate a atras-o către meseria de criminalist pe Magda Spiridon, în prezent şefă a Serviciului Criminalistic din cadrul IPJ. Absolventă a Facultăţii de Socio-Psihologie, intenţiona să urmeze o carieră de psiholog, primul contact cu munca de criminalist luându-l în momentul în care a fost cooptată într-un grup de lucru pentru investigarea unor fapte de omor cu autor necunoscut, în ideea de a realiza profilul psihologic al criminalilor. „Nu se ştia la vremea aceea de profil, făceam nişte repere cu caracter de probabilitate despre persoana care a acţionat acolo…strict pe partea mea de socio-psihologie. Mi-a plăcut foarte mult şi ce făceam eu se lega foarte mult de criminalistică, pentru că nu puteam să realizez profilul dacă nu plecam de la nişte repere strict criminalistice.”
„Am făcut Criminalistica doar din pasiune, fără să mă gândesc că voi lucra vreodată în Poliţie”
Acela a fost momentul de cotitură în cariera sa, la acel moment negândindu-se nicio clipă că va deveni poliţist, ci făcând munca respectivă doar din pasiune. „Mi-am dorit foarte mult să lucrez pe omoruri, pentru că acesta este genul de infracţiune care îţi spune despre autor mai mult decât o spargere de magazin…de exemplu. De aceea am dat examen la Academia de Poliţie, ca să fac specializarea pe Criminalistică. Am urmat Criminalistica negândindu-mă ca voi lucra vreodată ca şi criminalist. Mie îmi trebuia doar ca să ştiu pentru mine, să mă ajute în munca de psiholog”.
Între timp a fost cooptată în echipe de cercetare ale unor cauze deosebite cum ar fi cazurile de pedofilie de la Suceava şi de la Iaşi, violatorul în serie de la Râmnicu Vâlcea etc. „Eram angajată ca psiholog, dar mă cooptau în echipă de la Bucureşti pentru astfel de cauze complexe. Am lucrat la cauzele astea, am avut rezultate şi atunci mi-am dat seama că vreau să fac asta, să fiu poliţist şi să fac criminalistică”. Se întâmpla în anul 1999, când a fost încadrată la IPJ, un an mai târziu devenind şefa serviciului criminalistic de la Poliţia Râmnicu Sărat. Ulterior a mai activat la Crimă Organizată şi la Relaţii Internaţionale, dar în final a revenit la Serviciul Criminalistic al cărui şef este din ianuarie 2010.
„Atunci când faci ceva din pasiune, n-ai program”
„Îmi e mult mai uşor ca şi criminalist să fac eu cu mâna mea cercetarea la faţa locului cap-coadă, pentru că astfel mă pot mai uşor pronunţa şi ca psiholog. E o simbioză perfectă între cele două activităţi”.
Din multitudinea de cazuri instrumentate până acum, nu poate menţiona care a fost mai deosebit „ pentru că fiecare caz are particularităţile lui, fiecare te solicită indiferent de gravitatea faptei”. Vorbind despre calităţile pe care trebuie să le aibă un criminalist, Magda Spiridon spune că, în primul rând, trebuie să fie meticulos şi să îi placă foarte mult ceea ce face. „Este o muncă foarte solicitantă, necesită rezistenţă la efort fizic prelungit dar şi rezistenţă psihică, pentru că nu e uşor să te confrunţi în fiecare zi cu tot felul de nenorociri, să le vezi cu ochii tăi. Suntem şi noi oameni şi nu e uşor să vezi astfel de lucruri”.
Timpul liber nu şi-l mai contabilizează de mult, pentru că specificul meseriei îl solicită pe un criminalist la orice oră din zi şi din noapte. „ Nu poţi să te duci nici măcar la cel mai banal furt de păsări şi să te grăbeşti, pentru că mai ai o jumătate de oră până termini programul… nu mai spun de infracţiuni complexe… Am avut cercetări la care am stat 14 ore non-stop la faţa locului, dar nu le-am resimţit pentru că atunci când am plecat, îmi făcusem treaba şi eram mulţumită de mine. Ideea e că atunci când faci ceva din pasiune, n-ai program”.