„Am fost ucenic şi mi-ar plăcea să mă pun şi în locul maestrului”
Şi-a ales un domeniu de care cele mai multe fete fug mâncând pământul de teamă să nu îşi strice unghiile. Orele suplimentare lucrate deseori în weekend, munca pe schele au făcut-o însă tot mai ambiţioasă, ajungând ca astăzi să fie unul dintre tinerii pe care specialiştii mizează pentru Universitatea de Artă.
Ana Popa este recomandată de propriii profesori drept cel mai bun absolvent al clasei de Artă Monumentală a Liceului de Artă „Margareta Sterian”.
„Am fost ucenic şi mi-ar plăcea să mă pun şi în locul maestrului”
Şi-a ales un domeniu de care cele mai multe fete fug mâncând pământul de teamă să nu îşi strice unghiile. Orele suplimentare lucrate deseori în weekend, munca pe schele au făcut-o însă tot mai ambiţioasă, ajungând ca astăzi să fie unul dintre tinerii pe care specialiştii mizează pentru Universitatea de Artă.
Ana Popa este recomandată de propriii profesori drept cel mai bun absolvent al clasei de Artă Monumentală a Liceului de Artă „Margareta Sterian”. În palmaresul ei se regăsesc premii la Olimpiada Naţională de Artă şi la diverse concursuri şi participări la trei ediţii ale Taberei „Zugravilor de Subţire” de la Poiana Pinului. Aflată în focul examenului de bacalaureat buzoianca a vorbit despre planurile pe care le are şi despre satisfacţiile pe care le-a trăit până acum în calitate de tânăr artist.
Reporter: Cum ai depistat că ai talent?
Ana Popa: Am constatat că am ceva talent în clasa a VIII-a, când am ajuns la clasa domnului Valeriu Şuşnea. El nu ne-a făcut să ne blocăm în Arta Monumentală, ci a făcut tot posibilul să ne lărgească orizontul. Am ales Arta Monumentală pentru că îmbrăţişează mai multe tehnici.
Rep.: Toate fetele sunt îngrozite când văd cât trebuie să muncească o fată în domeniul ăsta, plus că nu ai niciodată unghiile întregi. Tu nu te-ai speriat?
A.P.: Nu dimpotrivă. Este adevărat că alte fete se duc la prezentări de modă sau adoptă un outfit special când pictează. Noi lucrăm în haine de şantier cu tot felul de materiale chimice. E grea munca pe schele, dar rezultatul este unul frumos şi merită. Asta este, mâinile se crapă, unghiile se rup…
Rep.: Ce vei face pe viitor?
A.P.: Merg mai departe la Artă Monumentală şi la facultate. A fost o secţie pentru băieţi, dar în ultimii ani au fugit la calculatoare şi a rămas grupă de fete.
A convins o clientă din librărie să îi cumpere icoana
Rep.: Se spune că în meseria asta nu mori niciodată de foame. Ai reuşit până acum să câştigi bani din munca ta?
A.P.: Da… În patru ani de zile am învăţat să realizez icoane bizantine. M-a ajutat şi faptul că în oraş nu se găsesc lucrări cal umea şi mai costă şi mult. Am trăit o întâmplare… Mă aflam într-o librărie şi o doamnă venită din Germania a cerut o icoană. Cât s-a dus vânzătoarea în spate i-am spus doamnei că, decât să dea 90 de lei pe o icoană cât o palmă, mai bine îi fac eu una de format A4, la 100 de lei.
Rep.: Şi a acceptat?
A.P.: Da. Adevărul este că aveam nevoie de bani şi mi-am spus că de ce nu mi-aş face reclamă singură! Apoi m-au mai recomandat şi rudele…
Rep.: Care a fost cea mai mare satisfacţie a ta?
A.P.: Satisfacţie am de fiecare dată când cineva îmi apreciază lucrările.
Rep.: Ce te vezi făcând după facultate?
A.P.: Mă văd profesor, dar într-un sistem mai bine plătit. Mi-a plăcut în perioada liceului să văd cum un elev se ataşează de un profesor şi devine o legătură deosebită ca între maestru şi ucenic. Am fost ucenic şi mi-ar plăcea să mă pun şi în locul maestrului, ştiind câtă bucurie poate transmite.