Costel Geambaşu , călător în “trenul vieţii” lui

  • Cunoscutul interpret,  care a cântat pe vremuri la chefurile lui Nicu Ceauşescu, explică de ce s-a apucat iar de muzică

Costel Geambaşu. Un nume care te duce imediat cu gândul la muzica de petrecere pe care o cânta cu formaţia ODEON înainte de Revoluţie, atât la renumitele restaurante din Buzău “Pietroasa”, R.M.B., “Dealu Mare”, cât şi la diferite spectacole în ţară. Deşi a început cariera muzicală la percuţie, bunul său prieten, regretatul Gil Dobrică, i–a sugerat “să bage” cu vocea.

  • Cunoscutul interpret,  care a cântat pe vremuri la chefurile lui Nicu Ceauşescu, explică de ce s-a apucat iar de muzică

Costel Geambaşu. Un nume care te duce imediat cu gândul la muzica de petrecere pe care o cânta cu formaţia ODEON înainte de Revoluţie, atât la renumitele restaurante din Buzău “Pietroasa”, R.M.B., “Dealu Mare”, cât şi la diferite spectacole în ţară. Deşi a început cariera muzicală la percuţie, bunul său prieten, regretatul Gil Dobrică, i–a sugerat “să bage” cu vocea. A făcut acest lucru, iar melodiile sale, printre care cele mai consacrate “Cenuşăreasa” şi “Trenul vieţii”, i-au fost cântate inclusiv lui Nicu Ceauşescu. Referitor la bani, Costel Geambaşu a câştigat foarte mult în acele vremuri, fiind seri în care băga în buzunar chiar şi 3.000 de lei. Era evident solicitat la multe nunţi, dar au existat şi cazuri în care era nevoit să trimită pe altcineva, deoarece trebuia să cânte tovaraşilor de la Securitate şi partid.

      Reporter: Din nou la treabă, ca în vremurile de altădată.

      Costel Geambaşu: Am avut o voinţă mare să revin şi este ceva extraordinar. Nici nu ştiţi cât de mult mă bucur că am din nou ocazia să mă întâlnesc cu fanii, să le cânt şi să dau autografe.

      Rep.: Vă răscolesc amintirile?

      C.G.: Normal. Întotdeauna am avut aşa o satisfacţie că reprezentam judeţul cu muzica şi formaţia mea „Odeon” la multe spectacole în ţară. Am dus steagul mai departe şi nu îl las până o vrea Domnul. Trebuie să recunosc că pe vremuri era mai frumos şi mai bine, iar banul avea o altă valoare. Eu chiar trăiesc cu nostalgia acelor timpuri una dintre marile realizări pe plan muzical a reprezentat-o înregistrarea la ELECTRECORD a unui disc cu cele mai cunoscute melodii.

      Rep.: Aţi cântat şi la multe petreceri private ale tovarăşilor de la partid, Securitate, Miliţie şi alţii.

      C.G.: Vrând, nevrând, trebuia să fim acolo  şi să le cântăm, mai ales că eram şi formaţia U.T.C.-ului. Ăla era ordinul şi trebuia executat. Am cântat inclusiv la chefurile lui Nicu Ceauşescu, Vasile Carolică (acesta preferând romanţele şi acea piesă sârbească „Ţingarela”) şi şefului Securităţii.

      Rep.: Cum se comporta Nicu Ceauşescu?

      C.G.: Nu se exterioriza aşa mult, însă era normal să mai şi grşească. Doar era fiul şefului statului, aşa că îşi mai permitea anumite chestii. Am făcut şi eu boroboaţe, dar pe mâna mea. Revenind la Nicu Ceauşescu, aş mânia pe Dumnezeu dacă aş spune că mi-a făcut ceva rău. Din contră, era foarte atent cu noi şi ne recompensa cu încă trei salarii pe luna respectivă, noi fiind angajaţi la O.J.T. şi cântam la restaurantul „Pietroasa”.

      Rep.: Apropo de bani, se spune ca aveaţi buzunarele burduşite. Aşa este?

      C.G.: De ce să mint? Am câştigat foarte muţi bani în acele vremuri. Asta pentru că oamenilor le plăcea cum cântam,  faceau dedicaţii şi ne dădeau bani. În unele seri plecam acasă chiar şi cu 3.000 de lei, însă faptul că aveam o situaţie financiară foarte bună nu înseamnă că nu mi-am văzut de treburile familiale, adică să asigur tot ce era nevoie. Sigur mi-a plăcut şi viaţa şi este adevărat că am şi cheltuit, fiindcă banul trebuia să circule. Eram tânăr şi aşa gândeam atunci.

      Rep.: Probleme cu „cei de sus” aţi avut?

      C.G.: Una singură. Asta din cauza melodiei „Sărăcie” pe care am preluat-o de la un bătrân de la Plaiul Nucului şi am cântat-o la un spectacol pe Litoral. Imediat a aflat tovarăşul Nae de la partid şi mi-a luat atestatul, acuzându-mă de instigare în masă, făcând aluzie la versuri. Până la urmă şi-au dat seama că nu este aşa şi s-a rezolvat. De fapt, toţi aveau casete cu melodiile mele şi ascultau de multe ori.

“Am avut femei… fără număr”

      Costel Geambaşu nu ascunde faptul că i-a plăcut să îşi trăiască viaţa la maximum. Atunci când vine vorba despre femei, râde şi îşi aminteşte tot felul de episoade petrecute prin deplasări. La finalul unui spectacol susţinut la Piatra Neamţ, printre cei care i-au solicitat autografe a fost şi o tânără ceva mai îndrăzneaţă. Fata i-a şoptit la ureche că ar vrea ceva mai special.

      „M-am prins de ce vrea gagica, aşa că i-am scris pe mână „Cu multă simpatie, de la Costel Geambaşu”, trecându-i însă şi numărul camerei de la hotelul în care eram cazat. Nu degeaba, deoarece fata s-a prezentat la uşă şi este de înţeles ce a urmat. La viaţa mea am avut multe femei, fără număr ”, a punctat Geambaşu. 

“Pentru băiatul cel mic îmi sparg din nou plămânii”

      De aproape două luni, Geambaşu cântă seara la „Casa Diana” (Facultatea de bere), unde vin să-l asculte inclusiv tinerii. Spune că a luat decizia de a reveni să presteze la restaurant, deoarece vrea să mai câştige nişte bănuţi.

      ,,Pentru băiatul cel mic îmi sparg din nou plămânii. Vreau să pun ceva deoparte pentru Florin, care are 11 ani, deoarece pe cei mari i-am văzut realizaţi. Poate că ăla mic imi va călca pe urme, însă lui îi place muzica uşoară”, a adăugat Costel Geambaşu. Acesta se află la cea de a treia căsătorie şi în afară de mezinul Florin mai are încă patru copii două fete şi doi băieţi, cel mai mare având 37 de ani.

Costel Geambaşu , călător în “trenul vieţii” lui (VIDEO1)

Costel Geambaşu , călător în “trenul vieţii” lui (VIDEO2)