* Pe fondul crizei, vinurile tradiţionale pierd teren inclusiv în comuna “şcolită” de francezi în accesarea de fonduri pentru agricultori
La Sărbătoarea Vinului de Blăjani, mulţi invitaţi dar puţini cumpărători, festivalul comunei fiind una dintre puţinele ocazii în care producătorii locali au ocazia să comercializeze ceva-ceva din produsul de bază al muncii din plantaţiile de viţă de vie de la Curbura Carpaţilor.
* Pe fondul crizei, vinurile tradiţionale pierd teren inclusiv în comuna “şcolită” de francezi în accesarea de fonduri pentru agricultori
La Sărbătoarea Vinului de Blăjani, mulţi invitaţi dar puţini cumpărători, festivalul comunei fiind una dintre puţinele ocazii în care producătorii locali au ocazia să comercializeze ceva-ceva din produsul de bază al muncii din plantaţiile de viţă de vie de la Curbura Carpaţilor.
Pentru cei interesaţi de problemele cu care se confruntă viticultorii, gospodarii din Blăjani nu se feresc să spună lucrurilor pe nume, în opinia lor un prim impediment fiind criza economică, la care se adaugă lipsa unei culturi a consumului de vin la nivel naţional, întrucât exporturile sunt destul de limitate. “În primul rând, este problema desfacerii. Dacă desfacerea ar merge, pe urmă s-ar învârti roata pe româneşte, s-ar merita şi investiţia făcută în vie şi ar creşte interesul producătorilor. Din cauza acestui fenomen al distribuţiei, mulţi nu şi-au mai muncit viile şi cheltuielile depăşesc preţul de cost. Am încercat ceva şi pe domeniul promovării, dar cred că au apărut pe piaţă foarte multe produse contrafăcute. Bineînţeles, şi criza, şi foarte puţini îşi permit să cumpere un vin autentic şi sănătos. Bineînţeles aşa se întâmplă şi cu ţuica. Din păcate, există foarte multe produse contrafăcute, la preţuri mult mai scăzute. Mulţi de la ţară se duc şi beau băuturi alcoolizate cunoscute sub numele <Pe ultimul drum>, iar vinurile noastre se vând mai puţin”, ne-a declarat Grigore Ion, unul dintre producătorii locali de vinuri din Blăjani care îşi trece numele şi datele de contact pe eticheta fiecărei sticle de vin comercializate, gest considerat normal, având în vedere că vrea să îşi asume responsabilitatea pentru produsul său.
De asemenea, în anii de după revoluţie, viticultorii din Blăjani au avut o colaborare cu viticultori din Franţa, lucru care îi face să spere că acum vor putea culege roadele, prin aplicaţii pentru fondurile europene destinate acestui domeniu de activitate. “Vinul acesta al nostru pe care îl producem acum este rezultatul unui efort de ani de zile. Am putea să spunem că după revoluţie noi ne-am străduit să valorificăm potenţialul viticol din zonă, că erau vreo trei sute şi ceva de hectare de vie nobilă, în special Merlot, care au fost preluate de către foşti proprietari. Bineînţeles că pentru noi era o mare bogăţie pe care trebuia să o valorificăm. Şi am pornit de la idea că un vin de calitate nu poate să îţi iasă decât din struguri de calitate. Imediat după revoluţie am avut şansa înfiinţării unei organizaţii fundamentate pe baza unei înfrăţiri cu o comună din Franţa, Asociaţia Prietenie Prouilly, având şansa să participăm la cursuri de instruire pe vremea când nu se auzise deloc de astfel de cursuri. După revoluţie, francezii au venit la noi cu ajutoare umanitare, dar noi le-am explicat că nu suntem la fel ca cei din popoarele africane, că nu avem nevoie neapărat de haine, ci de informaţii. Aşa a rezultat această colaborare şi am învăţat să facem proiecte pe vremea când nimeni în România nu discuta de aşa ceva, iar acum vrem să valorificăm acest lucru“, ne-a declarat învăţătorul Ion Ene, unul dintre producătorii de vinuri din Blăjani, care este hotărât să aplice pentru reconversia plantaţiilor de viţă-de-vie din fonduri europene.