*Preotul Gabriel Moraru din Ziduri se numără printre primii săteni care a trecut la irigarea prin picurare şi folosirea foliilor
În satul Heliade Rădulescu, din comuna Ziduri, în zilele de lucru din timpul săptămânii este foarte greu să găseşti acasă gospodarii satului, cei mai mulţi dintre localnici fiind la muncă la câmp, la solarii sau plecaţi cu legume în pieţele din diverse oraşe din ţară.
*Preotul Gabriel Moraru din Ziduri se numără printre primii săteni care a trecut la irigarea prin picurare şi folosirea foliilor
În satul Heliade Rădulescu, din comuna Ziduri, în zilele de lucru din timpul săptămânii este foarte greu să găseşti acasă gospodarii satului, cei mai mulţi dintre localnici fiind la muncă la câmp, la solarii sau plecaţi cu legume în pieţele din diverse oraşe din ţară. De altfel, satul buzoian a devenit destul de cunoscut pentru en-gross-iştii de legume din zona Moldovei, culturile de bază fiind gogoşarii, ardeii graşi, ardeii capia, dar şi conopida, varza etc.
Pentru cine întreabă care sunt cei mai mari legumicultori din zonă, o listă “la prima strigare” făcută de oficialii primăriei locale îi cuprinde pe localnicii Liviu Bârlă, Marin Geangoş, Ion Coman şi alţii, dar, din cauza motivelor enumerate, legumicultorii nu sunt uşor de găsit acasă în timpul zilei, soţiile acestora explicând fiecare unde şi cu ce treabă este plecat capul familiei. Din vorbă în vorbă, gospodinele ne spun că, pentru a sta de vorbă cu un legumicultor, merită să mai facem o încercare. Aşa înţeleg că dintre cei care ajung pentru prima dată în satul buzoian, puţini ştiu că printre cei care se ocupă de legumicultură se numără chiar preotul paroh Gabriel Moraru. Sfatul sătencelor este cu folos, preotul fiind acasă şi deschis la suflet, explicându-ne că întotdeauna a dorit să muncească la fel ca şi enoriaşii pe care îi are, din dorinţa de a-i înţelege mai bine şi de a afla problemele cu care se confruntă şi de a reuşi să se apropie în mod cât mai firesc de oameni. “Sunt preot aici din 2007 şi am început să fac legumicultură mai mult din curiozitate. Prima dată am fost preot în Pleşeşti, zonă de deal spre munte şi, ca orice om de la ţară, aveam o mică grădină pentru familie. Am crescut şi animale, pentru că de muncă nu mi-a fost frică niciodată. Când am venit aici, am văzut posibilităţile locurilor şi fiind o zonă cu specific legumicol, cu o istorie în spate, am zis să încerc şi eu. Sincer să fiu, sunt mai mult autodidact în domeniu, nu aveam atâta experienţă ca oamenii din sat, şi atunci am mai cerut sfaturi şi ajutor părintelui Costel Vânătoru, care este şi cercetător al Staţiunii de Cercetare Dezvoltare Legumicolă Buzău. Am colaborat şi cu domnul Mogoş, un alt inginer cercetător la Institut care are o fermă în domeniu, am participat la diverse informări şi simpozioane şi aşa am decis să trec de la un sistem de legumicultură unde se folosea foarte multă muncă brută, de la şanţuri şi cu sapa, cum se făcea în urmă cu 4-5 ani, la un sistem în care se folosesc foliile şi irigarea prin picurare“, ne-a declarat preotul Gabriel Moraru.
Grădinari cu buletin de Bucureşti
În scurt timp de la eforturile pentru a trece la un nou sistem de cultură, exemplul său şi al celorlalţi mari legumicultori din satul Heliade Rădulescu a început să fie urmat şi de alţi săteni. Mai mult, în ultimii ani preotul a observat că, pe lângă săteni, în sat au început să vină şi fii ai satului care să facă legumicultură, din dorinţa de a-şi completa veniturile pe care le au. “Vin grădinari de la Rm. Sărat, Buzău, Focşani şi chiar din Bucureşti, oameni care au plecat din sat, au servicii, dar care au păstrat legătura cu satul şi pot astfel să îşi suplimenteze veniturile. Ceea ce îi atrage acum pe oameni este diferenţa faţă de vremea în care nu se făcea irigarea prin picurare, pentru că atunci când se făceau rigole oamenii se chinuiau, se muncea foarte mult“, ne-a declarat preotul Gabriel Moraru.
În privinţa cheltuielilor făcute, preotul pasionat de legumicultură ne-a explicat că noul sistem presupune cheltuieli mari, mulţi dintre săteni nepermiţându-şi să cumpere banda de folie pentru picurare, în aceste condiţii folosind banda recuperată de la legumicultorii din Jirlău, Brăila, gospodarii din bazinul legumicol din judeţul vecin bucurându-se astfel că nu mai sunt nevoiţi să strângă de pe câmp folia care, în mod normal, se foloseşte într-un singur ciclu de producţie. “Din păcate, nu toţi legumicultorii au posibilităţi să îşi cumpere folie, dar au dorinţă de muncă şi tot reuşesc să facă treabă. “
Valorificarea, avantajoasă pentru comercianţi
Dacă în privinţa producţiei oamenii din Heliade Rădulescu au început să relanseze renumele de altădată al bazinului legumicol local, nu la fel de mulţumiţi sunt de modul în care se face în prezent valorificarea producţiei.
În urmă cu 4-5 ani, legumicultorii din Heliade Rădulescu spun că găseau mai uşor loc pe pieţele locale, însă, în prezent, acest lucru se întâmplă tot mai rar, lucru care îi dezavantajează pe producători. “Acum câţiva ani valorificau singuri, în zona Moldovei, dar acum cam toate tarabele din pieţe sunt închiriate cu mult timp înainte. Din acest motiv, oamenii sunt obligaţi să dea en-gross legumele pe care le au. N-ar fi asta o problemă, dar preţurile de la producători sunt mult mai mici faţă de preţurile de la tarabă. Cu siguranţă că lucrurile ar trebui să stea altfel, dar oamenilor le este încă teamă să se asocieze, lucru care ar face să obţină preţuri mai bune. Diferenţele de preţ sunt dezavantajoase pentru noi, legumicultorii. De la un preţ de 2 lei/kg, de la noi, pe piaţă se vinde chiar şi cu 4 lei/kg. Comerciantul câştigă ban la ban, cum spun ei, dar munca o face legumicultorul. Este ca şi în vorbele Mântuitorului către apostolii săi că unul este cel care seamănă grâul şi altul este cel care seceră“, concluzionează preotul Gabriel Moraru.
La rândul său, Constantin Ciomag, un alt legumicultor din sat, se plânge de preţurile mici din acest an. “Din asta trăim… Servici’ nu, nimic altceva, dar noi suntem ca la loterie. Cheltuim peste 100 de milioane de lei vechi la un hectar, muncim cât se poate, dar vedem că preţurile merg prost. Într-un an câştigăm, dar nu suntem siguri că mai avem câştig şi anul următor, ori noi trebuie să ne păstrăm bani să o putem lua de la capăt. Mai creştem şi vacă, viţel, să supravieţuim, că altfel ar fi greu…”
Fondurile europene şi culturile protejate, viitorul legumicultorilor
Pentru viitor, preotul Gabriel Moraru crede că cele mai mari şanse de a face profitabilă această activitate le vor avea legumicultorii care vor trece la culturile protejate în solarii sau în sere şi cei care vor încerca să acceseze fonduri europene.
“În ultima vreme, la culturile din câmp deschis pierderile sunt foarte mari. Sunt diverşi viruşi, mană, iar în anul ăsta cu multe ploi, pierderile sunt de 20-30 la sută, chiar la 40 la sută. Grădina merge foarte bine în anii secetoşi, ori nu este sigură producţia în acest sistem. Din acest motiv cred că viitorul va aparţine culturilor în spaţii protejate, dar şi cheltuielile vor fi mai mari“, ne-a declarat preotul Gabriel Moraru.
Pentru a reuşi să îşi facă solarii şi sere, preotul legumicultor crede că localnicii trebuie să facă eforturi în atragerea de fonduri destinate dezvoltării mediului rural şi activităţilor agricole. Potrivit datelor furnizate de preot, în sat sunt deja câţiva săteni care au reuşit să obţină fondurile destinate sprijinirii fermelor de semi-subzistenţă. De asemenea, în opinia preotului, o altă măsură potrivită pentru cei care vor încerca să acceseze bani europeni este cea de încurajare pentru instalarea tinerilor fermieri. “Eu muncesc teren în arendă, pentru că întotdeauna cred că exemplul personal ajută foarte mult. Prin legumicultură am încercat să mă apropii de oameni, să îi înţeleg mai bine şi cred că am reuşit să le câştig şi respectul, pentru că nu mi-e frică de muncă şi trebuie să fac faţă aceloraşi probleme cu care şi ei se confruntă“, ne-a declarat preotul Gabriel Moraru, precizând că nu ar fi exclus ca şi el să se numere printre sătenii care vor încerca să facă proiecte pentru a obţine o finanţare europeană destinată activităţii în legumicultură.