*Artista recunoaşte că, de câte ori vine la Buzău, la spectacole sau emisiuni, sufletul i se umple de emoţie şi entuziasm
*Are mulţi prieteni buzoieni cărora le-a cântat la evenimente importante din viaţa lor şi savurează de fiecare dată cârnaţii de Pleşcoi
*Artista recunoaşte că, de câte ori vine la Buzău, la spectacole sau emisiuni, sufletul i se umple de emoţie şi entuziasm
*Are mulţi prieteni buzoieni cărora le-a cântat la evenimente importante din viaţa lor şi savurează de fiecare dată cârnaţii de Pleşcoi
Absolventă a Academiei Naţionale de Muzică, secţia Pedagogie Muzicală, Adela Dumitrache, mamă, profesor şi artist în acelaşi timp recunoaşte că secretul ei pentru o viaţă plină de fericire este şi va fi cântul popular, ce reprezintă legătura de suflet dintre artistul din ea şi publicul pe care-l simte aproape tot timpul. A cântat prin aproape toate judeţele, dar se simte foarte bine atunci când poposeşte pe meleagurile buzoiene, fie că vine în recitaluri la spectacole, fie la nunţi, botezuri sau petreceri private. “Nu am rude la Buzău, am prieteni, şi din media locală şi de la evenimentele pe la care m-au chemat să cânt şI, de fiecare dată când văd cârnaţii de Pleşcoi, îmi aduc aminte de Buzău. Îmi plac la nebunie”, spune artista ploieşteancă. Tot ea mărturiseşte că nu poate alege niciodată între meseria de profesoară şi cea de artist, pentru că este îndrăgostită de muzică, ceea ce leagă ambele profesii, şi pe care vrea să le facă în continuare în paralel, chiar dacă într-o parte este recompensată foarte bine, în timp ce din cealaltă parte salariul se diminuează cu fiecare lună. “Nu pot să stau departe de catedră, chiar dacă ni se taie mereu din sporuri şi salariu, şi voi încerca cât pot să compensez un job cu altul, pentru că aşa mă simt împlinită”, mai spune Adela.
A dat peste o comoară: un caiet de cântece vechi ale unui bătrân din Vadu Părului
Pentru că în tot ceea ce povesteşte aminteşte fără să vrea despre folclor, se pare că şi norocul este de partea ei în acest domeniu. În această vacanţă, Adelei i-a fost înmânat un caiet cu sute de versuri, care erau păstrate de un nepot al autorului, un bătân care făcea pe haiducul ori de câte ori se supăra şi pleca în pădure cu sabia, calul, cureaua şi caietul cu însemnări. “Am avut mare noroc să dau de acest nepot, care mi-a oferit versurile moşneagului şi pe care am de gând să le reconstruiesc, adăugându-le linia melodică gândită de mine. În unele versuri chiar se aminteşte şi de Maria Tănase şi de nişte întâlniri stabilite prin Ploieşti, dar nu ştiu sigur dacă au legătură cu marea artistă. Oricum, după ce voi înregistra noile piese, voi face eforturi substanţiale să pot scoate acest al doilea album singură, fără să mai apelez la sponsori, cum am făcut pentru cel de debut. Promisiunile cereau uneori compromisuri deplasate şi nu am de gând să mai repet situaţia”, spune optimist ploieşteanca.
Are o reprezentaţie în care este grecoaică, spaniolă, rusoaică şi ţigancă
Cât priveşte cea mai lungă cântare a artistei, Adela îşi aminteşte de o nuntă la care a cântat adunat cam 5-6 ore, dintre care cea mai de succes reprezentaţie a fost calupul în care ea, alături de alte opt fete, intitulate “Vogue”, au cântat şi dansat în şase feluri diferite. “Este vorba despre un număr în care eu cânt şi fetele dansează, iar costumaţiile mele sunt în total cam patru. Începem cu muzică spaniolă, apoi rusă, grecească pentru ca la final să revenim asupra melodiilor cu căruţe colorate, cântate la focuri de tabără din moşi strămoşi”, detaliază Adela. Oricum, artista mai recunoaşte că, oricât de mult ar cânta la un evenimant sau spectacol, fie şi ore întregi, dimineaţa nu se poate plânge decât de picioare umflate, nicidecum de un gât uscat sau de durere a corzilor vocale, pentru că un profesionist nu se va plânge niciodată de munca sa. “Am avut spectacole după care tot ce voiam să fac era să mă întind jos, de tare ce mă dureau picioarele dar de voce nu mă plângeam. Urmau apoi două zile în care eram mai atentă la ce mâncam, cât de reci erau preparatele sau apa, mă feream de aer condiţionat, curent şi de fum şi eram ca nouă. Nu trebuie să ne plângem, asta este o meseria pe care o fac cu drag”, admite Adela Dumitrache.